luni, 30 decembrie 2019
duminică, 29 decembrie 2019
sâmbătă, 28 decembrie 2019
vineri, 27 decembrie 2019
joi, 26 decembrie 2019
miercuri, 25 decembrie 2019
marți, 24 decembrie 2019
Dăruind iubire
Oare înțelegem ceva din faptul că Domnul Iisus
A venit pe lume într-o simplitate desăvârșită,
Oare înțelegem cuvintele ce se spun și s-au spus
Despre Cel ce a venit să ne mântuiască, chiar inima rănită?!
În peștera aceea săracă, loc de adăpostire a turmelor,
Acolo s-a născut Mântuitorul tuturor sufletelor,
De aceea să aprofundăm și să păzim cuvintele sfinte
Că doar așa vom putea merge liniștiți prin viață înainte.
Știm asta fiecare, că nimeni nu ia nimic cu el când se duce,
Omule bun, roagă-te cu credință și cu smerenie fă-ți cruce,
Să ne închinăm și noi să simțim în suflete acest dar,
Singura noastră speranță de a fi veșnici cândva, peste hotar.
Oare înțelegem ceva din faptul că Domnul Iisus
A venit pe lume într-o simplitate desăvârșită,
Oare putem fi mai buni căutând steaua pe cer undeva, sus
Descoperindu-ne pe noi înșine, dăruind iubire nesfârșită?!
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2019
Volumul: Crăciun Fericit, omule drag!
A venit pe lume într-o simplitate desăvârșită,
Oare înțelegem cuvintele ce se spun și s-au spus
Despre Cel ce a venit să ne mântuiască, chiar inima rănită?!
În peștera aceea săracă, loc de adăpostire a turmelor,
Acolo s-a născut Mântuitorul tuturor sufletelor,
De aceea să aprofundăm și să păzim cuvintele sfinte
Că doar așa vom putea merge liniștiți prin viață înainte.
Știm asta fiecare, că nimeni nu ia nimic cu el când se duce,
Omule bun, roagă-te cu credință și cu smerenie fă-ți cruce,
Să ne închinăm și noi să simțim în suflete acest dar,
Singura noastră speranță de a fi veșnici cândva, peste hotar.
Oare înțelegem ceva din faptul că Domnul Iisus
A venit pe lume într-o simplitate desăvârșită,
Oare putem fi mai buni căutând steaua pe cer undeva, sus
Descoperindu-ne pe noi înșine, dăruind iubire nesfârșită?!
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2019
Volumul: Crăciun Fericit, omule drag!
luni, 23 decembrie 2019
sâmbătă, 21 decembrie 2019
vineri, 20 decembrie 2019
joi, 19 decembrie 2019
miercuri, 18 decembrie 2019
Uneori mă trezesc noaptea
Uneori mă trezesc noaptea
cu un dor cumplit de foșnetul plopilor
din adolescența cu surâs catifelat
dovadă a faptului că nu am uitat.
Uneori mă trezesc noaptea cu setea
aceea de șoapte în lacrimi arămii
când îmbrățișările cuvintelor distinse
mă purtau în poezii de iubire atinse.
Uneori mă trezesc noaptea
admirând pur și simplu liniștea
din sclipirea stelelor ce împânzesc cerul
tot mai dorindu-mi să înțeleg esența, misterul.
Uneori mă trezesc noaptea
din visul cu mașina veche de scris
în care cea mai simpatică dactilografă
își lasă pe noptiera mea un măr și-o agrafă.
Dan Lucian Corb 18 decembrie 2019
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
cu un dor cumplit de foșnetul plopilor
din adolescența cu surâs catifelat
dovadă a faptului că nu am uitat.
Uneori mă trezesc noaptea cu setea
aceea de șoapte în lacrimi arămii
când îmbrățișările cuvintelor distinse
mă purtau în poezii de iubire atinse.
Uneori mă trezesc noaptea
admirând pur și simplu liniștea
din sclipirea stelelor ce împânzesc cerul
tot mai dorindu-mi să înțeleg esența, misterul.
Uneori mă trezesc noaptea
din visul cu mașina veche de scris
în care cea mai simpatică dactilografă
își lasă pe noptiera mea un măr și-o agrafă.
Dan Lucian Corb 18 decembrie 2019
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
marți, 17 decembrie 2019
Duioase gânduri despre iubire 4. Iubirea e un miracol
Omul crede în miracolul iubirii și asta e minunat. Însă iubirea miracol are nevoie de înțelepciune, gânduri sensibile, sentimente de un albastru pur și fapte, gesturi fine, chiar mărunte, prin care poți oferi celuilalt, celui de lîngă tine o picătură de încredere și speranță. Iubirea, cel mai înălțător sentiment, cea mai frumoasă expunere în clipă, o dulce melodie, dor scăldat în limpezi cuvinte, suspin în taină, lacrimă, aripă, zbor, atunci când o simți până-n adânc de suflet, primește-o și fă tot posibilul să o păstrezi. Lasă lucrurile să decurgă de la sine, însă implică-te și tu, vei simți cum devii mult mai frumos în esență. Ai curaj și spune ce simți, căci iubirea în taină, chiar de e așa de duioasă, se stinge cu fiecare tăcere. Iubirea e un miracol. Ea poate să îți atingă sufletul exact când nu te aștepți, poate chiar atunci când ai senzația că nu mai are rost să speri. Ai încredere! Tu poți face iubirea un miracol!
Nu contează cât ai așteptat, important e să poți preschimba lacrimile de aștepare, dorință și dor în zboruri line către sufletul tău pereche. Lasă durerile-n urmă, privește înainte, vezi cărarea ce îți îndrumă pașii către împlinire, acolo unde te așteaptă iubirea sinceră, nemărginită, de-atâta vreme dorită. Tu poți dobândi iubirea miracol! Când o simți mergi cu inima deschisă înspre ea. O simți în suflet ca o adiere, ca o liniște neliniște, ca o armonie deplină?
E cel mai duios miracol!
Visează... de exemplu un sfârșit de vară, pe un deal, adieri de vânt, frunze legănându-se, zbor de păsări într-un amurg de vis, sentimental, o bicicletă, câteva baloane inimi și voi, copleșiți de miracolul iubirii...
Dan Lucian Corb 17 decembrie 2019
Volumul: Duiose gânduri despre iubire
Nu contează cât ai așteptat, important e să poți preschimba lacrimile de aștepare, dorință și dor în zboruri line către sufletul tău pereche. Lasă durerile-n urmă, privește înainte, vezi cărarea ce îți îndrumă pașii către împlinire, acolo unde te așteaptă iubirea sinceră, nemărginită, de-atâta vreme dorită. Tu poți dobândi iubirea miracol! Când o simți mergi cu inima deschisă înspre ea. O simți în suflet ca o adiere, ca o liniște neliniște, ca o armonie deplină?
E cel mai duios miracol!
Visează... de exemplu un sfârșit de vară, pe un deal, adieri de vânt, frunze legănându-se, zbor de păsări într-un amurg de vis, sentimental, o bicicletă, câteva baloane inimi și voi, copleșiți de miracolul iubirii...
Dan Lucian Corb 17 decembrie 2019
Volumul: Duiose gânduri despre iubire
luni, 16 decembrie 2019
duminică, 15 decembrie 2019
sâmbătă, 14 decembrie 2019
vineri, 13 decembrie 2019
joi, 12 decembrie 2019
miercuri, 11 decembrie 2019
marți, 10 decembrie 2019
luni, 9 decembrie 2019
duminică, 8 decembrie 2019
sâmbătă, 7 decembrie 2019
Hai în teniși!
Vreau totul sau nimic
așa că lasă bucățelele de ciocolată
prefer să răsfoiesc o carte
în locul unei plimbări cu mașina
deci nu face momentan plinul
dacă vrei să mă surprinzi
hai în teniși, tricou larg și blugi
și sărută-mă în văzul lumii
la intersecția de pe strada viselor
nu-ți face griji dacă plouă argintiu
împărțim umbrela cu buline
ce e la mine
știi că ochii tăi mă înduioșează
până la lacrimi?
Dacă mai păstrezi bilețelele
în poșeta galbenă
șoptește-mi ceva din trecut
hai, mă vezi?!
Surâzi în lacrima mea...
Te invit la Cinema!
Apoi dacă dorești ne plimbăm
până spre seară
cu povești
pe alei pe sub tei
hai, vrei?
Tu fără rimă
eu cu rimă!
Dar vezi că n-am terminat facultatea!
Dan Lucian Corb 7 decembrie 2019
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
așa că lasă bucățelele de ciocolată
prefer să răsfoiesc o carte
în locul unei plimbări cu mașina
deci nu face momentan plinul
dacă vrei să mă surprinzi
hai în teniși, tricou larg și blugi
și sărută-mă în văzul lumii
la intersecția de pe strada viselor
nu-ți face griji dacă plouă argintiu
împărțim umbrela cu buline
ce e la mine
știi că ochii tăi mă înduioșează
până la lacrimi?
Dacă mai păstrezi bilețelele
în poșeta galbenă
șoptește-mi ceva din trecut
hai, mă vezi?!
Surâzi în lacrima mea...
Te invit la Cinema!
Apoi dacă dorești ne plimbăm
până spre seară
cu povești
pe alei pe sub tei
hai, vrei?
Tu fără rimă
eu cu rimă!
Dar vezi că n-am terminat facultatea!
Dan Lucian Corb 7 decembrie 2019
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
vineri, 6 decembrie 2019
joi, 5 decembrie 2019
miercuri, 4 decembrie 2019
Ochii lui lăcrimau...
Serile de iarnă
în acel început de decembrie
i se păreau atât de lungi și apăsătoare.
Locuia singur, într-o odaie modestă,
la periferia unu orășel, în gazdă la o mătușă.
De trei luni aștepta un loc de muncă,
dar mereu i se amâna angajarea.
Probabil erau alții cu relații mai mari.
Se simțea gerul, dar lui nu-i păsa.
Urca pe bicicleta găsită în șopron,
aranjată și lustruită,
pedalând pe străzile tăcute
ale acelui cartier mărginaș.
Uneori fluiera la întâmplare,
alteori definit pe o melodie plăcută.
Ținea bine ghidonul în mâini,
pe degete purtând mănuși subțiri din piele.
Frână brusc lângă un magazin
de unde își cumpără o pungă cu moșuleți
din ciocolată, să-i dăruiască oricui
i-ar ieși în cale.
Ceața se lăsa tot mai adânc.
Ochii lui lăcrimau... lăcrimau...
Pe el nu-l mai aștepta nimeni.
Dan Lucian Corb 4 decembrie 2019
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
în acel început de decembrie
i se păreau atât de lungi și apăsătoare.
Locuia singur, într-o odaie modestă,
la periferia unu orășel, în gazdă la o mătușă.
De trei luni aștepta un loc de muncă,
dar mereu i se amâna angajarea.
Probabil erau alții cu relații mai mari.
Se simțea gerul, dar lui nu-i păsa.
Urca pe bicicleta găsită în șopron,
aranjată și lustruită,
pedalând pe străzile tăcute
ale acelui cartier mărginaș.
Uneori fluiera la întâmplare,
alteori definit pe o melodie plăcută.
Ținea bine ghidonul în mâini,
pe degete purtând mănuși subțiri din piele.
Frână brusc lângă un magazin
de unde își cumpără o pungă cu moșuleți
din ciocolată, să-i dăruiască oricui
i-ar ieși în cale.
Ceața se lăsa tot mai adânc.
Ochii lui lăcrimau... lăcrimau...
Pe el nu-l mai aștepta nimeni.
Dan Lucian Corb 4 decembrie 2019
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
marți, 3 decembrie 2019
luni, 2 decembrie 2019
duminică, 1 decembrie 2019
sâmbătă, 30 noiembrie 2019
O, dulce Românie, în vers de dor te-alint
Și dintre-ai mei luptat-au atuncea în război
Și-armată au făcut, viteji, apărând țara,
Cinste vouă, camarazi, ai neamului eroi,
În inimi avem credința, suspină-n câmp vioara.
Și eu, simplu soldat, simțit-am și cum simt
Mândria de-a fi român pe plaiul strămoșesc,
O, dulce Românie, în vers de dor te-alint,
La mulți ani, țară dragă, cu suflet te iubesc!
Țin minte, dragă mamă, cândva îmi spuneai
Să-mi iubesc nespus patria, să fiu un bun român,
Vorbind așa duios, privindu-mă lăcrimai
Și n-am plecat de-aici, lângă cei dragi rămân.
Veni-va ziua aceea în care speranța noastră
În bine și mai bine o vom simți prin cânt,
Mă uit cu ochii-n lacrimi în depărtare-albastră
Din care ninge blând pe-al nostru pământ sfânt.
Dan Lucian Corb 30 noembrie 2019
Fotografie: Corbu Vasile
Și-armată au făcut, viteji, apărând țara,
Cinste vouă, camarazi, ai neamului eroi,
În inimi avem credința, suspină-n câmp vioara.
Și eu, simplu soldat, simțit-am și cum simt
Mândria de-a fi român pe plaiul strămoșesc,
O, dulce Românie, în vers de dor te-alint,
La mulți ani, țară dragă, cu suflet te iubesc!
Țin minte, dragă mamă, cândva îmi spuneai
Să-mi iubesc nespus patria, să fiu un bun român,
Vorbind așa duios, privindu-mă lăcrimai
Și n-am plecat de-aici, lângă cei dragi rămân.
Veni-va ziua aceea în care speranța noastră
În bine și mai bine o vom simți prin cânt,
Mă uit cu ochii-n lacrimi în depărtare-albastră
Din care ninge blând pe-al nostru pământ sfânt.
Dan Lucian Corb 30 noembrie 2019
Fotografie: Corbu Vasile
vineri, 29 noiembrie 2019
În curând peste-oraș zăpezi vor veni
E ploaie de toamnă, e ploaie târzie,
În curând peste-oraș zăpezi vor veni,
Eu lăcrimez de dor citind poezie
Și plouă-nspre iarnă pe-ntinse câmpii.
Ies la plimbare pe urmele pașilor doi
Dansând cu umbrela ta ce-a rămas,
Uitată în grabă, regretând amândoi,
Dar citește-mi romanul plin de suspans!
Pe strada pustie doar vechi felinare
Când vântul împrăștie frunze-arămii,
Melancolia asta îmi pare copleșitoare
Ca și-atunci când, dor, te-așteptam să vii.
Merg mai departe prin stropii de ploaie
Fluier, e-amar și cât te-am iubit...
Mă-ntorc cu umbrela în aceeași odaie,
Citește-nainte, surâde, încă-s robit!
Dan Lucian Corb 29 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
În curând peste-oraș zăpezi vor veni,
Eu lăcrimez de dor citind poezie
Și plouă-nspre iarnă pe-ntinse câmpii.
Ies la plimbare pe urmele pașilor doi
Dansând cu umbrela ta ce-a rămas,
Uitată în grabă, regretând amândoi,
Dar citește-mi romanul plin de suspans!
Pe strada pustie doar vechi felinare
Când vântul împrăștie frunze-arămii,
Melancolia asta îmi pare copleșitoare
Ca și-atunci când, dor, te-așteptam să vii.
Merg mai departe prin stropii de ploaie
Fluier, e-amar și cât te-am iubit...
Mă-ntorc cu umbrela în aceeași odaie,
Citește-nainte, surâde, încă-s robit!
Dan Lucian Corb 29 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
joi, 28 noiembrie 2019
Parfumul clipei e poezie
Parfumul clipei e poezie
Parfumul clipei, lacrimă și dor,
Parfumul clipei e bucurie
Talentul fiecărui scriitor.
Parfumul clipei e nostalgie
Parfumul clipei, speranță duioasă,
Parfumul clipei e melodie
Parfumul clipei, lacrimă și dor,
Parfumul clipei e bucurie
Talentul fiecărui scriitor.
Parfumul clipei e nostalgie
Parfumul clipei, speranță duioasă,
Parfumul clipei e melodie
O poveste de vis frumoasă.
Se plimbau pe alei prin oraș pe sub tei
Vă plimbați pe alei prin oraș pe sub tei,
Ochii tăi, ochii ei, se plăceau, se iubeau,
Un sărut pe dulce gură lângă Casa de Cultură
Un bilet la Cinema, dulce v-a fost dragostea.
Dar s-a dus pe furiș într-un splendid apus
Și-ai rămas însingurat cu tristețe în glas,
Ți-a lăsat un oftat și un dor nemăsurat
Într-o vară târzie cu-aromă de poezie.
Și în fiecare vară tu îi cânți la chitară,
De atunci, lacrima o presari, peste lunci,
Printre maci și albăstrele, pașii tăi pe sub stele
N-au astâmpăr, da și nu știai ce-nseamnă sufăr.
După ani, într-o zi, acei doi ochi diafani
I-ai zărit, te-a-mbrățișat, a șoptit „te-am iubit”...
Și-a plecat, cu-altcineva, lăsându-te-nlăcrimat,
O privire ca un cântec plâns, duios, de despărțire.
Dan Lucian Corb 28 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Ochii tăi, ochii ei, se plăceau, se iubeau,
Un sărut pe dulce gură lângă Casa de Cultură
Un bilet la Cinema, dulce v-a fost dragostea.
Dar s-a dus pe furiș într-un splendid apus
Și-ai rămas însingurat cu tristețe în glas,
Ți-a lăsat un oftat și un dor nemăsurat
Într-o vară târzie cu-aromă de poezie.
Și în fiecare vară tu îi cânți la chitară,
De atunci, lacrima o presari, peste lunci,
Printre maci și albăstrele, pașii tăi pe sub stele
N-au astâmpăr, da și nu știai ce-nseamnă sufăr.
După ani, într-o zi, acei doi ochi diafani
I-ai zărit, te-a-mbrățișat, a șoptit „te-am iubit”...
Și-a plecat, cu-altcineva, lăsându-te-nlăcrimat,
O privire ca un cântec plâns, duios, de despărțire.
Dan Lucian Corb 28 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
miercuri, 27 noiembrie 2019
marți, 26 noiembrie 2019
luni, 25 noiembrie 2019
duminică, 24 noiembrie 2019
sâmbătă, 23 noiembrie 2019
vineri, 22 noiembrie 2019
Va veni o zi când vei sta pe o bancă
Va veni o zi când vei sta pe o bancă
Și cu lacrimi în ochi vei privi înapoi,
Poate-abia atunci vei ști ce înseamnă
O clipă dorită prin stropii de ploi.
Vezi, timpul cum zboară pe aripi de păsări,
Simți bucuria când o carte deschizi?
Poți iubi până dincolo de îndepărtări,
Știi să ieși vesel când în tine te-nchizi?...
Auzi cântecul ce vrea să te-nsenineze,
Te regăsești în cuvintele din dulci poezii?
Îți lași sufletul în dragoste să vibreze
Când pică frunze-n seri cu melancolii?...
Poți dărui ceva fără nimic la schimb oare,
Ai curaj să lupți pentr-un ideal sublim?
Mai păstrezi din adolescența ta o scrisoare,
Poți rosti eu iubesc, tu iubești, noi iubim?...
Va veni o zi când vei sta pe o bancă
Și cu lacrimi în ochi vei privi înapoi,
Suspinând de dor sub raze-aurii de lună
Când vântul va șuiera prin mestecenii goi.
Dan Lucian Corb 22 noiembrie 2019
Și cu lacrimi în ochi vei privi înapoi,
Poate-abia atunci vei ști ce înseamnă
O clipă dorită prin stropii de ploi.
Vezi, timpul cum zboară pe aripi de păsări,
Simți bucuria când o carte deschizi?
Poți iubi până dincolo de îndepărtări,
Știi să ieși vesel când în tine te-nchizi?...
Auzi cântecul ce vrea să te-nsenineze,
Te regăsești în cuvintele din dulci poezii?
Îți lași sufletul în dragoste să vibreze
Când pică frunze-n seri cu melancolii?...
Poți dărui ceva fără nimic la schimb oare,
Ai curaj să lupți pentr-un ideal sublim?
Mai păstrezi din adolescența ta o scrisoare,
Poți rosti eu iubesc, tu iubești, noi iubim?...
Va veni o zi când vei sta pe o bancă
Și cu lacrimi în ochi vei privi înapoi,
Suspinând de dor sub raze-aurii de lună
Când vântul va șuiera prin mestecenii goi.
Dan Lucian Corb 22 noiembrie 2019
joi, 21 noiembrie 2019
miercuri, 20 noiembrie 2019
marți, 19 noiembrie 2019
luni, 18 noiembrie 2019
duminică, 17 noiembrie 2019
sâmbătă, 16 noiembrie 2019
vineri, 15 noiembrie 2019
joi, 14 noiembrie 2019
miercuri, 13 noiembrie 2019
Prin orașul cu plopi deși
Prin orașul cu plopi deși,
Asta-n vremuri de demult,
În cale-așteptam să-mi ieși
Că-mi doream să te ascult.
Mai visez într-o poveste
Că te-mbrățișez pe-alei,
Uneori ce dor îmi este
De o vorbă-n miezul zilei.
În parfum de trandafiri
Să îmi dai o sărutare,
Ochi frumoși cu străluciri,
Of, dar despărțirea doare.
Și-n amurgul ce se lasă
Din scrisori citesc cuvinte,
Frunzele ușor se lasă
Peste-aducerile-aminte.
Prin orașul cu plopi deși,
Asta-n vremuri de demult,
În cale-așteptam să-mi ieși,
Azi, doar vântul mai ascult.
Dan Lucian Corb 13 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Asta-n vremuri de demult,
În cale-așteptam să-mi ieși
Că-mi doream să te ascult.
Mai visez într-o poveste
Că te-mbrățișez pe-alei,
Uneori ce dor îmi este
De o vorbă-n miezul zilei.
În parfum de trandafiri
Să îmi dai o sărutare,
Ochi frumoși cu străluciri,
Of, dar despărțirea doare.
Și-n amurgul ce se lasă
Din scrisori citesc cuvinte,
Frunzele ușor se lasă
Peste-aducerile-aminte.
Prin orașul cu plopi deși,
Asta-n vremuri de demult,
În cale-așteptam să-mi ieși,
Azi, doar vântul mai ascult.
Dan Lucian Corb 13 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
marți, 12 noiembrie 2019
Printr-un orășel din vest
Treci pe străzile pustii
Printr-un orășel din vest,
Ai în suflet poezii
Și totu-ți pare celest.
Te oprești lângă mesteceni,
Frunzele le-atingi ușor
Și în ochi începi să legeni
Câte-o lacrimă de dor.
Te așezi, în parc, pe-o bancă
Singur în acel oftat,
Bate iarăși vânt de toamnă,
Norii plâng iar apăsat.
Cineva pe-acea alee
Pe covor de frunze-ntins,
Cântă... și-i melancolie
Într-un vis de neatins.
Cu ochi plânși, nemângâiați
Sub același felinar,
Aștepți pașii-ntârziați
Chiar de știi că e-n zadar.
Dan Lucian Corb 12 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Printr-un orășel din vest,
Ai în suflet poezii
Și totu-ți pare celest.
Te oprești lângă mesteceni,
Frunzele le-atingi ușor
Și în ochi începi să legeni
Câte-o lacrimă de dor.
Te așezi, în parc, pe-o bancă
Singur în acel oftat,
Bate iarăși vânt de toamnă,
Norii plâng iar apăsat.
Cineva pe-acea alee
Pe covor de frunze-ntins,
Cântă... și-i melancolie
Într-un vis de neatins.
Cu ochi plânși, nemângâiați
Sub același felinar,
Aștepți pașii-ntârziați
Chiar de știi că e-n zadar.
Dan Lucian Corb 12 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
luni, 11 noiembrie 2019
duminică, 10 noiembrie 2019
sâmbătă, 9 noiembrie 2019
vineri, 8 noiembrie 2019
Mă-ntorc în toamna-n care m-ai iubit
Mă-ntorc în toamna-n care m-ai iubit
Și-n care m-ai lăsat cam deznădăjduit,
Mai bate vântul pe acolo, plouă trist...
Ce dulce m-alintai, ca pe-un artist.
Mă-ntorc în toamna-n care te-am iubit
Și-n care îți eram dorul cel mai cumplit,
Te și văd în odaia cu parfum de trandafiri,
Acolo unde ți-am fost șoapta primei iubiri.
Mă-ntorc în toamna-n care ne-am iubit
Și-n care ore-n șir stăteam la povestit,
Dar numai plopii `nalți îi aud suspinând...
Și ochii tăi la o fereastră lăcrimând.
Dan Lucian Corb 8 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Și-n care m-ai lăsat cam deznădăjduit,
Mai bate vântul pe acolo, plouă trist...
Ce dulce m-alintai, ca pe-un artist.
Mă-ntorc în toamna-n care te-am iubit
Și-n care îți eram dorul cel mai cumplit,
Te și văd în odaia cu parfum de trandafiri,
Acolo unde ți-am fost șoapta primei iubiri.
Mă-ntorc în toamna-n care ne-am iubit
Și-n care ore-n șir stăteam la povestit,
Dar numai plopii `nalți îi aud suspinând...
Și ochii tăi la o fereastră lăcrimând.
Dan Lucian Corb 8 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
joi, 7 noiembrie 2019
miercuri, 6 noiembrie 2019
marți, 5 noiembrie 2019
La clasa a doua
Era târziu pe câmpia de vest...
Un tren se târa prin zăpadă,
O tipă faină și-un tip mai modest
S-au pus lâng-olaltă să șadă.
La clasa a doua aveau bilete
Exact în ultimul vagon,
Ea-și scutură zăpada din plete
Sub privirile lui, pe palton.
El scoase ziarul a-l răsfoi,
Se amuza singur în barbă,
Ea-și întinse picioarele a se-ncălzi
Și prinse cafeaua s-o soarbă.
- Încotro, duduie, ce frig e afară?!
Întreb doar așa de plictiseală...
- Ce treabă ai, mă duc într-o gară!
- Ei, na, ia uite, mare scofală!
- Da-ți-mi voie să ies pe culoar
Să fumez o țigară să mă calmez!
- Ieși tiptil, dar puneți fular
Că șuieră vântul, n-am chef să dansez.
El ieși, aprinse țigara tacticos,
Deschizând puțin și geamu-nghețat,
Ea savura carnea de pui de pe-un os
Mestecând când ușor, când apăsat.
Trase țigara și intră-n compartiment,
Însă neatent deloc la picioare,
Se-mpiedică și-n cocul ei cu permanent
Se sprijini și-și luă două pălmi, tare!
Trenul tocmai intra prin tunel,
Ea începu să vorbească de frică,
Își șterse năsucul cu-n șervețel,
Pe ăsta-l scăpa deja treaba mică.
- Și tu, duduie ai aceeași fobie
De întuneric și spații nespațioase?!
- Taci, că-ți dau peste scăfârlie
Și pune-ți mai încolo cele trei plase!
Și trenul ieși voios din tunel,
Fluierând aiurea prin neauă,
Ea șicanându-l întruna pe el
La clasa a doua, îi dădu o chifteauă.
Dan Lucian Corb 5 noiembrie 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
Un tren se târa prin zăpadă,
O tipă faină și-un tip mai modest
S-au pus lâng-olaltă să șadă.
La clasa a doua aveau bilete
Exact în ultimul vagon,
Ea-și scutură zăpada din plete
Sub privirile lui, pe palton.
El scoase ziarul a-l răsfoi,
Se amuza singur în barbă,
Ea-și întinse picioarele a se-ncălzi
Și prinse cafeaua s-o soarbă.
- Încotro, duduie, ce frig e afară?!
Întreb doar așa de plictiseală...
- Ce treabă ai, mă duc într-o gară!
- Ei, na, ia uite, mare scofală!
- Da-ți-mi voie să ies pe culoar
Să fumez o țigară să mă calmez!
- Ieși tiptil, dar puneți fular
Că șuieră vântul, n-am chef să dansez.
El ieși, aprinse țigara tacticos,
Deschizând puțin și geamu-nghețat,
Ea savura carnea de pui de pe-un os
Mestecând când ușor, când apăsat.
Trase țigara și intră-n compartiment,
Însă neatent deloc la picioare,
Se-mpiedică și-n cocul ei cu permanent
Se sprijini și-și luă două pălmi, tare!
Trenul tocmai intra prin tunel,
Ea începu să vorbească de frică,
Își șterse năsucul cu-n șervețel,
Pe ăsta-l scăpa deja treaba mică.
- Și tu, duduie ai aceeași fobie
De întuneric și spații nespațioase?!
- Taci, că-ți dau peste scăfârlie
Și pune-ți mai încolo cele trei plase!
Și trenul ieși voios din tunel,
Fluierând aiurea prin neauă,
Ea șicanându-l întruna pe el
La clasa a doua, îi dădu o chifteauă.
Dan Lucian Corb 5 noiembrie 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
La clasa a doua
Era târziu pe câmpia de vest...
Un tren se târa prin zăpadă,
O tipă faină și-un tip mai modest
S-au pus lâng-olaltă să șadă.
La clasa a doua aveau bilete
Exact în ultimul vagon,
Ea-și scutură zăpada din plete
Sub privirile lui, pe palton.
El scoase ziarul a-l răsfoi,
Se amuza singur în barbă,
Ea-și întinse picioarele a se-ncălzi
Și prinse cafeaua s-o soarbă.
- Încotro, duduie, ce frig e afară?!
Întreb doar așa de plictiseală...
- Ce treabă ai, mă duc într-o gară!
- Ei, na, ia uite, mare scofală!
- Da-ți-mi voie să ies pe culoar
Să fumez o țigară să mă calmez!
- Ieși tiptil, dar puneți fular
Că șuieră vântul, n-am chef să dansez.
El ieși, aprinse țigara tacticos,
Deschizând puțin și geamu-nghețat,
Ea savura carnea de pui de pe-un os
Mestecând când ușor, când apăsat.
Trase țigara și intră-n compartiment,
Însă neatent deloc la picioare,
Se-mpiedică și-n cocul ei cu permanent
Se sprijini și-și luă două pălmi, tare!
Trenul tocmai intra prin tunel,
Ea începu să vorbească de frică,
Își șterse năsucul cu-n șervețel,
Pe ăsta-l scăpa deja treaba mică.
- Și tu, duduie ai aceeași fobie
De întuneric și spații nespațioase?!
- Taci, că-ți dau peste scăfârlie,
da
Și trenul ieși voios din tunel,
Fluierând aiurea pe c
Un tren se târa prin zăpadă,
O tipă faină și-un tip mai modest
S-au pus lâng-olaltă să șadă.
La clasa a doua aveau bilete
Exact în ultimul vagon,
Ea-și scutură zăpada din plete
Sub privirile lui, pe palton.
El scoase ziarul a-l răsfoi,
Se amuza singur în barbă,
Ea-și întinse picioarele a se-ncălzi
Și prinse cafeaua s-o soarbă.
- Încotro, duduie, ce frig e afară?!
Întreb doar așa de plictiseală...
- Ce treabă ai, mă duc într-o gară!
- Ei, na, ia uite, mare scofală!
- Da-ți-mi voie să ies pe culoar
Să fumez o țigară să mă calmez!
- Ieși tiptil, dar puneți fular
Că șuieră vântul, n-am chef să dansez.
El ieși, aprinse țigara tacticos,
Deschizând puțin și geamu-nghețat,
Ea savura carnea de pui de pe-un os
Mestecând când ușor, când apăsat.
Trase țigara și intră-n compartiment,
Însă neatent deloc la picioare,
Se-mpiedică și-n cocul ei cu permanent
Se sprijini și-și luă două pălmi, tare!
Trenul tocmai intra prin tunel,
Ea începu să vorbească de frică,
Își șterse năsucul cu-n șervețel,
Pe ăsta-l scăpa deja treaba mică.
- Și tu, duduie ai aceeași fobie
De întuneric și spații nespațioase?!
- Taci, că-ți dau peste scăfârlie,
da
Și trenul ieși voios din tunel,
Fluierând aiurea pe c
luni, 4 noiembrie 2019
Un cântec lin
Era o toamnă deosebit de ploioasă
Cu vânturi ce legănau plopii,
Cântam la o pianină veche, la o casă
de cultură și-mi era dor să-ți sărut ochii.
Singur în sala aceea cu ferestre mari
Mă dădeam oarecum în spectacol,
Fumam o țigară la o cafea, spectatori
îmi erau câteva păsări, fără niciun obstacol.
Și scriam un text și cântam și visam
Și-afară ploua, ploua torențial,
N-aveam internet pe-atunci, nu știam
ce-nseamnă să îți fie dor în ultimul hal.
Era un cântec lin ce mă înduioșa
Și clapele vibrau în dulce armonie,
Cât îmi doream s-aud deschizându-se ușa,
să-mi apari lăcrimând într-o ie.
Dan Lucian Corb 4 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Cu vânturi ce legănau plopii,
Cântam la o pianină veche, la o casă
de cultură și-mi era dor să-ți sărut ochii.
Singur în sala aceea cu ferestre mari
Mă dădeam oarecum în spectacol,
Fumam o țigară la o cafea, spectatori
îmi erau câteva păsări, fără niciun obstacol.
Și scriam un text și cântam și visam
Și-afară ploua, ploua torențial,
N-aveam internet pe-atunci, nu știam
ce-nseamnă să îți fie dor în ultimul hal.
Era un cântec lin ce mă înduioșa
Și clapele vibrau în dulce armonie,
Cât îmi doream s-aud deschizându-se ușa,
să-mi apari lăcrimând într-o ie.
Dan Lucian Corb 4 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
duminică, 3 noiembrie 2019
sâmbătă, 2 noiembrie 2019
vineri, 1 noiembrie 2019
joi, 31 octombrie 2019
Ei, când ai înțeles...
Ei, când ai înțeles dintr-o privire albastră
că acei ochi sunt lacrima și surâsul tău,
că o simplă atingere te poate face să vibrezi,
că o sărutare de argint plină de romantism
îți poate oferi cele mai dulci sentimente,
că în octombrie iubirea îți zâmbește
de la fereastra unei mansarde din cartier,
că două cuvinte spuse șoptit înseamnă aur,
că cineva în portocaliu îți zâmbește printre mesteceni,
că o îmbrățișare valorează imens,
că pașii voștri pe covoare de frunze
în adierea vântului au același ritm în arămiu,
că despărțirea aduce cel mai duios dor,
că doar câteva cuvinte sunt cât un roman de dragoste,
că cel mai frumos cadou e un minut de te ador
în care orice filosofie îngenunchează,
că acele câteva clipe petrecute împreună
sunt cât o infinitate...
atunci înseamnă că
iubești cu adevărat.
Dan Lucian Corb 31 octombrie 2019
Volumul: Line cuvinte a dor
că acei ochi sunt lacrima și surâsul tău,
că o simplă atingere te poate face să vibrezi,
că o sărutare de argint plină de romantism
îți poate oferi cele mai dulci sentimente,
că în octombrie iubirea îți zâmbește
de la fereastra unei mansarde din cartier,
că două cuvinte spuse șoptit înseamnă aur,
că cineva în portocaliu îți zâmbește printre mesteceni,
că o îmbrățișare valorează imens,
că pașii voștri pe covoare de frunze
în adierea vântului au același ritm în arămiu,
că despărțirea aduce cel mai duios dor,
că doar câteva cuvinte sunt cât un roman de dragoste,
că cel mai frumos cadou e un minut de te ador
în care orice filosofie îngenunchează,
că acele câteva clipe petrecute împreună
sunt cât o infinitate...
atunci înseamnă că
iubești cu adevărat.
Dan Lucian Corb 31 octombrie 2019
Volumul: Line cuvinte a dor
miercuri, 30 octombrie 2019
marți, 29 octombrie 2019
Ca într-un film la cinematograf
Doar vântul se-aude în seara tăcută
Și ploaia pe străzi, seducătoare,
Singurătate-i și totuși plăcută...
Și-s trei mașini în parcare.
Castanii se scutură, teii suspină...
Și dorul de ea-i fascinant,
De m-ar iubi, fie și-n taină,
Chiar m-aș simți interesant.
Aștept cândva o lansare de carte
Să merg să-mi dea autograf,
Sentimentele mele-s aparte...
Ca într-un film la cinematograf.
Presupun că la ora asta-ți faci temele
Sau te legeni pe-o minge albastră,
Aha, faci bicepși cu albumele mele,
Perfect, sună bine, dragostea noastră.
Ți-e dor să ascultăm împreună
La Radio o emisiune romantică,
Să stăm îmbrățișați sub raze de lună,
Vorbind despre filosofia antică?!...
Dan Lucian Corb 29 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Și ploaia pe străzi, seducătoare,
Singurătate-i și totuși plăcută...
Și-s trei mașini în parcare.
Castanii se scutură, teii suspină...
Și dorul de ea-i fascinant,
De m-ar iubi, fie și-n taină,
Chiar m-aș simți interesant.
Aștept cândva o lansare de carte
Să merg să-mi dea autograf,
Sentimentele mele-s aparte...
Ca într-un film la cinematograf.
Sau te legeni pe-o minge albastră,
Aha, faci bicepși cu albumele mele,
Perfect, sună bine, dragostea noastră.
Ți-e dor să ascultăm împreună
La Radio o emisiune romantică,
Să stăm îmbrățișați sub raze de lună,
Vorbind despre filosofia antică?!...
Dan Lucian Corb 29 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
luni, 28 octombrie 2019
duminică, 27 octombrie 2019
sâmbătă, 26 octombrie 2019
vineri, 25 octombrie 2019
joi, 24 octombrie 2019
miercuri, 23 octombrie 2019
Și toamna îmi e dor de tine...
Și toamna îmi e dor de tine...
Mi-aduc aminte cum pe vremuri
Mergeam la Cinema la filme
Și-aveam în doi atâtea visuri.
Doar pașii mei pe străzi pustii
Colindă-n ceasul înserării...
Și cum te așteptam să vii
Să stai lângă griful chitării.
Priveam cuminți de la fereastră
Plopii cei legănați de vânt,
Se-nfiripa dragostea noastră...
Și-apoi o lacrimă-n cuvânt.
Cântam duios ne sărutam...
Era o toamnă așa sublimă,
Azi ploile îmi bat în geam...
Iar doru-i la cotă maximă.
Și toamna îmi e dor de tine...
Mi-aduc aminte cum pe vremuri
Mergeam la Cinema la filme...
Și-acum... culeg suspin din versuri.
Dan Lucian Corb 23 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Mi-aduc aminte cum pe vremuri
Mergeam la Cinema la filme
Și-aveam în doi atâtea visuri.
Doar pașii mei pe străzi pustii
Colindă-n ceasul înserării...
Și cum te așteptam să vii
Să stai lângă griful chitării.
Priveam cuminți de la fereastră
Plopii cei legănați de vânt,
Se-nfiripa dragostea noastră...
Și-apoi o lacrimă-n cuvânt.
Cântam duios ne sărutam...
Era o toamnă așa sublimă,
Azi ploile îmi bat în geam...
Iar doru-i la cotă maximă.
Și toamna îmi e dor de tine...
Mi-aduc aminte cum pe vremuri
Mergeam la Cinema la filme...
Și-acum... culeg suspin din versuri.
Dan Lucian Corb 23 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
marți, 22 octombrie 2019
luni, 21 octombrie 2019
Toamna cu tine
Toamna cu tine e așa de duioasă
Prin păduri, pe covoare de frunze,
La cabana cu vise ne oprim pe terasă
Sărutându-ne romantic pe buze.
Mă întrebi șoptit înduioșându-mi inima...
- Ce cadou să-ți ofer, dragul meu?
- Îmi e de-ajuns dragostea ta!
- Te voi iubi azi, mâine, mereu!
Prin dansul de frunze în vânt ce adie
Ne-mbrățișăm a dor lăcrimând,
În ochii tăi frumoși citesc poezie
Și știu că vrei să m-auzi cântând.
La vechiul pian din odaia tăcută
Mă așez, tu aproape de mine,
Mireasma iubirii e atât de plăcută
Împletită în cântec dulce și rime.
Dan Lucian Corb 22 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Prin păduri, pe covoare de frunze,
La cabana cu vise ne oprim pe terasă
Sărutându-ne romantic pe buze.
Mă întrebi șoptit înduioșându-mi inima...
- Ce cadou să-ți ofer, dragul meu?
- Îmi e de-ajuns dragostea ta!
- Te voi iubi azi, mâine, mereu!
Prin dansul de frunze în vânt ce adie
Ne-mbrățișăm a dor lăcrimând,
În ochii tăi frumoși citesc poezie
Și știu că vrei să m-auzi cântând.
La vechiul pian din odaia tăcută
Mă așez, tu aproape de mine,
Mireasma iubirii e atât de plăcută
Împletită în cântec dulce și rime.
Dan Lucian Corb 22 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
duminică, 20 octombrie 2019
sâmbătă, 19 octombrie 2019
vineri, 18 octombrie 2019
Și trec trenuri în noapte
Și trec trenuri în noapte
Și dorurile-mi vin,
De ale tale șoapte...
Floarea mea de mălin.
Se leagănă mesteceni
În vântul cel de toamnă,
La mine-n vis muzicieni
La dans te îndeamnă.
Și frunzele se lasă
Ușor, ușor în vânt,
Mi-e dor de tine-acasă,
Lacrimă în cuvânt.
De cum mă-mbrățișai
Îmi este așa dor,
De cum mă sărutai
Spunându-mi „te ador.”
Și trec trenuri în noapte
Și dorurile-mi vin,
Pe străzi pustietate...
Floarea mea de mălin.
Dan Lucian Corb 18 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Și dorurile-mi vin,
De ale tale șoapte...
Floarea mea de mălin.
Se leagănă mesteceni
În vântul cel de toamnă,
La mine-n vis muzicieni
La dans te îndeamnă.
Și frunzele se lasă
Ușor, ușor în vânt,
Mi-e dor de tine-acasă,
Lacrimă în cuvânt.
De cum mă-mbrățișai
Îmi este așa dor,
De cum mă sărutai
Spunându-mi „te ador.”
Și trec trenuri în noapte
Și dorurile-mi vin,
Pe străzi pustietate...
Floarea mea de mălin.
Dan Lucian Corb 18 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
joi, 17 octombrie 2019
miercuri, 16 octombrie 2019
marți, 15 octombrie 2019
luni, 14 octombrie 2019
duminică, 13 octombrie 2019
sâmbătă, 12 octombrie 2019
Eu sunt soldatul care te va iubi nespus...
Scrie-mi scrisori, iubito, trimite-mi telegrame,
Eu sunt soldatul care te va iubi nespus...
Să știi că-n nopți cu stele când toată lumea doarme,
Eu mă gândesc la tine, la dulcele-ți surâs.
A ta fotografie am pus-o într-o carte
Și când mi-e dor citesc, lacrimă-n în ochii tăi,
Mi te aduc aproape chiar de-i așa departe,
Mi-e dor să colindăm pe dealuri și prin văi.
Acum, când vine toamna, suflet înduioșat,
Stau într-o cazarmă cântând la o chitară,
Poate că-ntr-o permisie am să mă-ntorc în sat,
Pe tine te iubesc și dragoste-am de țară.
Dacă mai treci duioasă pe-ntinsele cărări,
Iar vântul de-ți va mângâia obrajii așa fini,
Să te oprești o clipă doar și două sărutări
Să le trimiți în dar ca dorul să-mi alini.
Scrie-mi scrisori, iubito, trimite-mi telegrame,
Eu sunt soldatul care te va iubi nespus...
Să știi că-n nopți cu stele când toată lumea doarme,
Eu mă gândesc la tine, la dulcele-ți surâs.
Dan Lucian Corb 12 octombrie 2019
Eu sunt soldatul care te va iubi nespus...
Să știi că-n nopți cu stele când toată lumea doarme,
Eu mă gândesc la tine, la dulcele-ți surâs.
A ta fotografie am pus-o într-o carte
Și când mi-e dor citesc, lacrimă-n în ochii tăi,
Mi te aduc aproape chiar de-i așa departe,
Mi-e dor să colindăm pe dealuri și prin văi.
Acum, când vine toamna, suflet înduioșat,
Stau într-o cazarmă cântând la o chitară,
Poate că-ntr-o permisie am să mă-ntorc în sat,
Pe tine te iubesc și dragoste-am de țară.
Dacă mai treci duioasă pe-ntinsele cărări,
Iar vântul de-ți va mângâia obrajii așa fini,
Să te oprești o clipă doar și două sărutări
Să le trimiți în dar ca dorul să-mi alini.
Scrie-mi scrisori, iubito, trimite-mi telegrame,
Eu sunt soldatul care te va iubi nespus...
Să știi că-n nopți cu stele când toată lumea doarme,
Eu mă gândesc la tine, la dulcele-ți surâs.
Dan Lucian Corb 12 octombrie 2019
vineri, 11 octombrie 2019
joi, 10 octombrie 2019
miercuri, 9 octombrie 2019
marți, 8 octombrie 2019
luni, 7 octombrie 2019
duminică, 6 octombrie 2019
Vin ploile peste oraș...
Tu cauți scrisori prin sertăraș,
Vin ploile peste oraș...
Ți-e dor de câteva cuvinte
De când erai tânăr fără minte.
Pe-atunci credeai în vorbe-alese,
Cântai la nunți pe la mirese,
Dar anii au trecut în goană
Și ți-au lăsat adânc o rană.
Visai iubirea din poveste,
Azi, te întrebi dacă mai este,
Probabil, într-un vis, undeva,
Acolo-i dorul, lacrima.
Auzi cum plânge o vioară
Și vezi cum păsările zboară,
Cum vântul leagănă mesteceni
Și plopii de demult sunt galbeni.
Speranța o mai porți în gânduri
Și-ți vine să scrii două rânduri,
Tu cauți scrisori prin sertăraș,
Vin ploile peste oraș...
Dan Lucian Corb 6 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Vin ploile peste oraș...
Ți-e dor de câteva cuvinte
De când erai tânăr fără minte.
Pe-atunci credeai în vorbe-alese,
Cântai la nunți pe la mirese,
Dar anii au trecut în goană
Și ți-au lăsat adânc o rană.
Visai iubirea din poveste,
Azi, te întrebi dacă mai este,
Probabil, într-un vis, undeva,
Acolo-i dorul, lacrima.
Auzi cum plânge o vioară
Și vezi cum păsările zboară,
Cum vântul leagănă mesteceni
Și plopii de demult sunt galbeni.
Speranța o mai porți în gânduri
Și-ți vine să scrii două rânduri,
Tu cauți scrisori prin sertăraș,
Vin ploile peste oraș...
Dan Lucian Corb 6 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
sâmbătă, 5 octombrie 2019
vineri, 4 octombrie 2019
joi, 3 octombrie 2019
miercuri, 2 octombrie 2019
De-ar ști omul câte lacrimi
De-ar ști omul câte lacrimi
Poate duce-n ochi, de dor,
N-ar mai fi un hoț de inimi
Pustiind dulcele-amor.
De-ar ști omul câte șoapte
Plâng pe-aripi de fluturi albi,
N-ar mai scotoci prin noapte
După cei mai fini rozalbi.
De-ar ști omul câte vise
Le-ar putea cândva-mplini,
Ar lăsa doar uși deschise
Și nu s-ar descumpăni.
De-ar ști omul câte drumuri
Sunt în voia vântului,
Ar citi și din trecuturi
Din taina cuvântului.
De-ar ști omul câte-n lume
Sunt aievea trecătoare,
N-ar mai risipi anume
Clipele nemuritoare.
Dan Lucian Corb 2 octombrie 2019
Volumul: De-ar ști omul câte lacrimi
Poate duce-n ochi, de dor,
N-ar mai fi un hoț de inimi
Pustiind dulcele-amor.
De-ar ști omul câte șoapte
Plâng pe-aripi de fluturi albi,
N-ar mai scotoci prin noapte
După cei mai fini rozalbi.
De-ar ști omul câte vise
Le-ar putea cândva-mplini,
Ar lăsa doar uși deschise
Și nu s-ar descumpăni.
De-ar ști omul câte drumuri
Sunt în voia vântului,
Ar citi și din trecuturi
Din taina cuvântului.
De-ar ști omul câte-n lume
Sunt aievea trecătoare,
N-ar mai risipi anume
Clipele nemuritoare.
Dan Lucian Corb 2 octombrie 2019
Volumul: De-ar ști omul câte lacrimi
marți, 1 octombrie 2019
Într-un septembrie surâs
Mi-a dat o carte și-am citit-o,
Mi-a dat iubire și-am iubit-o,
Într-un septembrie surâs
Și-apoi... adio și s-a dus.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Suspin ca un meseriaș.
I-am dat o floare și-a primit-o,
I-am dat iubire și-a iubit-o,
Un cântec la vechiul pian
Într-un peisaj bacovian.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Pe câmp se-aude-un fluieraș.
Ne-am dat atâtea întâlniri,
Ne-am dat și lacrimi în priviri,
Doar frunze cad peste scrisori
Și-mi plânge inima în zori.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Mai m-ai primi biet chiriaș?...
Dan Lucian Corb 1 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Mi-a dat iubire și-am iubit-o,
Într-un septembrie surâs
Și-apoi... adio și s-a dus.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Suspin ca un meseriaș.
I-am dat o floare și-a primit-o,
I-am dat iubire și-a iubit-o,
Un cântec la vechiul pian
Într-un peisaj bacovian.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Pe câmp se-aude-un fluieraș.
Ne-am dat atâtea întâlniri,
Ne-am dat și lacrimi în priviri,
Doar frunze cad peste scrisori
Și-mi plânge inima în zori.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Mai m-ai primi biet chiriaș?...
Dan Lucian Corb 1 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
luni, 30 septembrie 2019
duminică, 29 septembrie 2019
sâmbătă, 28 septembrie 2019
vineri, 27 septembrie 2019
DLC Scheciuri Ce faci în seara asta, scumpi?...
- Ce faci în seara asta, scumpi?...
- Niște cartofi pai?!...
- Nu vă supărați, mergeți cumva la
gară?...
- Mă duc unde vreau!
- Nu vă supărați, aveți o scamă!
- Nu mă supăr, e scama mea!
- Bună ziua, aș dori o tunsoare cu
breton!
- Prima la dreapta, aici e cabinetul
veterinar!
- Cum dați gogoșarii?
- Contracost!
- Ceapă la bucată dați?
- Depinde câte bucăți!
- Păpușico...
- Mai bine spune-mi păpușoi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)