cu un dor cumplit de foșnetul plopilor
din adolescența cu surâs catifelat
dovadă a faptului că nu am uitat.
Uneori mă trezesc noaptea cu setea
aceea de șoapte în lacrimi arămii
când îmbrățișările cuvintelor distinse
mă purtau în poezii de iubire atinse.
Uneori mă trezesc noaptea
admirând pur și simplu liniștea
din sclipirea stelelor ce împânzesc cerul
tot mai dorindu-mi să înțeleg esența, misterul.
Uneori mă trezesc noaptea
din visul cu mașina veche de scris
în care cea mai simpatică dactilografă
își lasă pe noptiera mea un măr și-o agrafă.
Dan Lucian Corb 18 decembrie 2019
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu