La clasa a doua

Era târziu pe câmpia de vest...
Un tren se târa prin zăpadă,
O tipă faină și-un tip mai modest
S-au pus lâng-olaltă să șadă.

La clasa a doua aveau bilete
Exact în ultimul vagon,
Ea-și scutură zăpada din plete
Sub privirile lui, pe palton.

El scoase ziarul a-l răsfoi,
Se amuza singur în barbă,
Ea-și întinse picioarele a se-ncălzi
Și prinse cafeaua s-o soarbă.

- Încotro, duduie, ce frig e afară?!
Întreb doar așa de plictiseală...
- Ce treabă ai, mă duc într-o gară!
- Ei, na, ia uite, mare scofală!

- Da-ți-mi voie să ies pe culoar
Să fumez o țigară să mă calmez!
- Ieși tiptil, dar puneți fular
Că șuieră vântul, n-am chef să dansez.

El ieși, aprinse țigara tacticos,
Deschizând puțin și geamu-nghețat,
Ea savura carnea de pui de pe-un os
Mestecând când ușor, când apăsat.

Trase țigara și intră-n compartiment,
Însă neatent deloc la picioare,
Se-mpiedică și-n cocul ei cu permanent
Se sprijini și-și luă două pălmi, tare!

Trenul tocmai intra prin tunel,
Ea începu să vorbească de frică,
Își șterse năsucul cu-n șervețel,
Pe ăsta-l scăpa deja treaba mică.

- Și tu, duduie ai aceeași fobie
De întuneric și spații nespațioase?!
- Taci, că-ți dau peste scăfârlie
Și pune-ți mai încolo cele trei plase!

Și trenul ieși voios din tunel,
Fluierând aiurea prin neauă,
Ea șicanându-l întruna pe el
La clasa a doua, îi dădu o chifteauă.

Dan Lucian Corb 5 noiembrie 2019
Volumul: Păreri nesinguratice