Vin ploile peste oraș...
Ți-e dor de câteva cuvinte
De când erai tânăr fără minte.
Pe-atunci credeai în vorbe-alese,
Cântai la nunți pe la mirese,
Dar anii au trecut în goană
Și ți-au lăsat adânc o rană.
Visai iubirea din poveste,
Azi, te întrebi dacă mai este,
Probabil, într-un vis, undeva,
Acolo-i dorul, lacrima.
Auzi cum plânge o vioară
Și vezi cum păsările zboară,
Cum vântul leagănă mesteceni
Și plopii de demult sunt galbeni.
Speranța o mai porți în gânduri
Și-ți vine să scrii două rânduri,
Tu cauți scrisori prin sertăraș,
Vin ploile peste oraș...
Dan Lucian Corb 6 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu