Prin păduri, pe covoare de frunze,
La cabana cu vise ne oprim pe terasă
Sărutându-ne romantic pe buze.
Mă întrebi șoptit înduioșându-mi inima...
- Ce cadou să-ți ofer, dragul meu?
- Îmi e de-ajuns dragostea ta!
- Te voi iubi azi, mâine, mereu!
Prin dansul de frunze în vânt ce adie
Ne-mbrățișăm a dor lăcrimând,
În ochii tăi frumoși citesc poezie
Și știu că vrei să m-auzi cântând.
La vechiul pian din odaia tăcută
Mă așez, tu aproape de mine,
Mireasma iubirii e atât de plăcută
Împletită în cântec dulce și rime.
Dan Lucian Corb 22 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu