Vă plimbați pe alei prin oraș pe sub tei,
Ochii tăi, ochii ei, se plăceau, se iubeau,
Un sărut pe dulce gură lângă Casa de Cultură
Un bilet la Cinema, dulce v-a fost dragostea.
Dar s-a dus pe furiș într-un splendid apus
Și-ai rămas însingurat cu tristețe în glas,
Ți-a lăsat un oftat și un dor nemăsurat
Într-o vară târzie cu-aromă de poezie.
Și în fiecare vară tu îi cânți la chitară,
De atunci, lacrima o presari, peste lunci,
Printre maci și albăstrele, pașii tăi pe sub stele
N-au astâmpăr, da și nu știai ce-nseamnă sufăr.
După ani, într-o zi, acei doi ochi diafani
I-ai zărit, te-a-mbrățișat, a șoptit „te-am iubit”...
Și-a plecat, cu-altcineva, lăsându-te-nlăcrimat,
O privire ca un cântec plâns, duios, de despărțire.
Dan Lucian Corb 28 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu