E ploaie de toamnă, e ploaie târzie,
În curând peste-oraș zăpezi vor veni,
Eu lăcrimez de dor citind poezie
Și plouă-nspre iarnă pe-ntinse câmpii.
Ies la plimbare pe urmele pașilor doi
Dansând cu umbrela ta ce-a rămas,
Uitată în grabă, regretând amândoi,
Dar citește-mi romanul plin de suspans!
Pe strada pustie doar vechi felinare
Când vântul împrăștie frunze-arămii,
Melancolia asta îmi pare copleșitoare
Ca și-atunci când, dor, te-așteptam să vii.
Merg mai departe prin stropii de ploaie
Fluier, e-amar și cât te-am iubit...
Mă-ntorc cu umbrela în aceeași odaie,
Citește-nainte, surâde, încă-s robit!
Dan Lucian Corb 29 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu