luni, 31 decembrie 2018
duminică, 30 decembrie 2018
La mulți ani cu vise împlinite!
Timpul este ireversibil, asta o știm
Viața merită trăită, deci să iubim,
Uneori durerea e prea grea, ne străduim
Să mergem mai departe, înțelepți să fim.
Să scăpăm de stres, asta ar fi ideal,
De ură, de invidie, să ne-ntâlnim la un bal,
E loc pentru toată lumea chiar și la festival,
Așa că să ieșim cumva din ce e banal.
Atâtea gânduri frumoase am putea dărui
Și-atâtea gesturi putem face în fiecare zi,
Sunt mii de versuri care ne pot călăuzi,
Duioase cântece ce sufletul ni-l pot încălzi.
Într-adevăr, câteodată ni-s inimile rănite,
Dar cu speranță, credință, pot fi tămădite,
Așa că să aveți parte de bucurii nemărginite
În noul an, La mulți ani cu vise împlinite!
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
Viața merită trăită, deci să iubim,
Uneori durerea e prea grea, ne străduim
Să mergem mai departe, înțelepți să fim.
Să scăpăm de stres, asta ar fi ideal,
De ură, de invidie, să ne-ntâlnim la un bal,
E loc pentru toată lumea chiar și la festival,
Așa că să ieșim cumva din ce e banal.
Atâtea gânduri frumoase am putea dărui
Și-atâtea gesturi putem face în fiecare zi,
Sunt mii de versuri care ne pot călăuzi,
Duioase cântece ce sufletul ni-l pot încălzi.
Într-adevăr, câteodată ni-s inimile rănite,
Dar cu speranță, credință, pot fi tămădite,
Așa că să aveți parte de bucurii nemărginite
În noul an, La mulți ani cu vise împlinite!
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
Mi-e dor, mamă
Mi-e dor, mamă, de surâsul tău dintr-o vară
Când aveai atâtea flori pe terasa unei odăi,
Mi-e dor, mamă, de vremurile de odinioară
Când amândoi, doi frați, eram copiii tăi.
Și te-așteptam cu-atâta nerăbdare să vii acasă
Și ne-ai iubit și ne-ai crescut, ne-ai ajutat mereu,
Ce greu e fără tine, cum lacrimi mă apasă...
Cât de cumplit e dorul, durerea, știu numai eu.
Mi-e dor, mamă, de glas duios, sublima ta privire
Și sufletul mă doare, e-așa de înlăcrimat,
Mi-e dor, mamă, te caut în fiecare amintire
De când de lângă mine departe ai plecat.
Aștept să ningă-n luna lui decembrie, acum,
Ca fulgi veniți din cer să mă atingă blând,
Mi-e dor, mamă, de poveștile tale cu parfum
Citesc din vechi scrisori, citesc, citesc... plângând.
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
Când aveai atâtea flori pe terasa unei odăi,
Mi-e dor, mamă, de vremurile de odinioară
Când amândoi, doi frați, eram copiii tăi.
Și te-așteptam cu-atâta nerăbdare să vii acasă
Și ne-ai iubit și ne-ai crescut, ne-ai ajutat mereu,
Ce greu e fără tine, cum lacrimi mă apasă...
Cât de cumplit e dorul, durerea, știu numai eu.
Mi-e dor, mamă, de glas duios, sublima ta privire
Și sufletul mă doare, e-așa de înlăcrimat,
Mi-e dor, mamă, te caut în fiecare amintire
De când de lângă mine departe ai plecat.
Aștept să ningă-n luna lui decembrie, acum,
Ca fulgi veniți din cer să mă atingă blând,
Mi-e dor, mamă, de poveștile tale cu parfum
Citesc din vechi scrisori, citesc, citesc... plângând.
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
sâmbătă, 29 decembrie 2018
vineri, 28 decembrie 2018
joi, 27 decembrie 2018
miercuri, 26 decembrie 2018
marți, 25 decembrie 2018
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Peste durerea din cuvânt și peste supărare,
Tu, om bogat, ce ai de toate și masa îți e plină
Ai da puțin și celor care săraci sunt fără vină?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Adie de departe-un vânt și tristă-i o cărare,
La cei ce n-au un adăpost și nu au mângâiere
Ai da din toate doar un strop, din inimă, cu plăcere?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
De undeva se-aude-un cânt din ce în ce mai tare,
E un colind, sunt zurgălăi, e un pian, un glas duios
Ce bucurie mare-n suflet, azi s-a născut Hristos!
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Și lacrimile-n ochii tăi parcă nu mai au stare,
O clipă doar te poți gândi la cei ce-n suferință
Sunt pe un pat, dar au cu ei o nobilă credință!
Dan Lucian Corb 25 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
Peste durerea din cuvânt și peste supărare,
Tu, om bogat, ce ai de toate și masa îți e plină
Ai da puțin și celor care săraci sunt fără vină?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Adie de departe-un vânt și tristă-i o cărare,
La cei ce n-au un adăpost și nu au mângâiere
Ai da din toate doar un strop, din inimă, cu plăcere?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
De undeva se-aude-un cânt din ce în ce mai tare,
E un colind, sunt zurgălăi, e un pian, un glas duios
Ce bucurie mare-n suflet, azi s-a născut Hristos!
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Și lacrimile-n ochii tăi parcă nu mai au stare,
O clipă doar te poți gândi la cei ce-n suferință
Sunt pe un pat, dar au cu ei o nobilă credință!
Dan Lucian Corb 25 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
luni, 24 decembrie 2018
Crăciun cu tine-n suflet, mamă
Crăciun cu tine-n suflet, mamă,
Fără brăduț, fără cuvinte...
Doar chipul tău în vechea ramă
Și plâng aducerile aminte.
În lacrimi zăpada-i topită,
Mi-e frig în sufletu-ntristat,
Mi-e inima de dor rănită
Și-n ce durere m-ai lăsat.
N-am cozonaci făcuți de tine,
N-am prăjituri și pâinea-i altfel,
Curg mii de lacrimi și suspine
Și m-aș ascunde-ntr-un pastel.
Astăzi s-a născut Hristos
Speranța noastră, mântuirea,
Că toate-n lume-s cu folos
Și dincolo... e nemurirea.
Stau singur în odaia noastră
Și-ți cânt colinde la pian,
Mestecenii plâng la fereastră
Dor de-al tău chip diafan.
Poate va ninge ca-n povești
Să-mi mai alin tristețea grea,
O, cât aș vrea să-mi mai citești...
Duios, sub licăriri de stea.
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2018
Fără brăduț, fără cuvinte...
Doar chipul tău în vechea ramă
Și plâng aducerile aminte.
În lacrimi zăpada-i topită,
Mi-e frig în sufletu-ntristat,
Mi-e inima de dor rănită
Și-n ce durere m-ai lăsat.
N-am cozonaci făcuți de tine,
N-am prăjituri și pâinea-i altfel,
Curg mii de lacrimi și suspine
Și m-aș ascunde-ntr-un pastel.
Astăzi s-a născut Hristos
Speranța noastră, mântuirea,
Că toate-n lume-s cu folos
Și dincolo... e nemurirea.
Stau singur în odaia noastră
Și-ți cânt colinde la pian,
Mestecenii plâng la fereastră
Dor de-al tău chip diafan.
Poate va ninge ca-n povești
Să-mi mai alin tristețea grea,
O, cât aș vrea să-mi mai citești...
Duios, sub licăriri de stea.
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2018
duminică, 23 decembrie 2018
sâmbătă, 22 decembrie 2018
vineri, 21 decembrie 2018
miercuri, 19 decembrie 2018
duminică, 16 decembrie 2018
sâmbătă, 15 decembrie 2018
vineri, 14 decembrie 2018
joi, 13 decembrie 2018
miercuri, 12 decembrie 2018
Pe vremuri, la recitaluri de poezie și muzică
Pe vremuri, la recitaluri de poezie și muzică, ce amintiri
Pe scena Casei de Cultură, la bibliotecă, în diverse localuri,
Cui îi păsa că timpul suspină, când aroma primei iubiri
Îți dădea aripi să zbori, să cuprinzi frumoasele visuri?!...
Simt uneori nostalgia acelor clipe line, pline de frumos
În care mă regăseam, tinzând să devin cândva un artist,
Ne pregăteam pentru Seara de colinde, cântam așa duios
Și învățam să fii și vesel, demn, nobil, dar și trist.
Pe clapele pianului din odaie visez în noaptea asta de iarnă
Pe-afară fulguie mărunt, se-aude vântul la fereastră șuierând,
Cine n-ar vrea pentru câteva momente să poată să-ntoarnă
Măcar frânturi din surâsurile de-atunci, cu ochi lăcrimând?!...
Pe dealul dinspre nord, unde mergeam la săniuș, voioși,
Tristețea e așa copleșitoare, ce-a fost s-a dus, ca frunza-n vânt,
Mi-aduc aminte, da, citeam din Eminescu, ce ani frumoși,
Îmi plânge inima de dor, de dragoste, e lacrimă-n cuvânt.
Dan Lucian Corb 12 decembrie 2018
Pe scena Casei de Cultură, la bibliotecă, în diverse localuri,
Cui îi păsa că timpul suspină, când aroma primei iubiri
Îți dădea aripi să zbori, să cuprinzi frumoasele visuri?!...
Simt uneori nostalgia acelor clipe line, pline de frumos
În care mă regăseam, tinzând să devin cândva un artist,
Ne pregăteam pentru Seara de colinde, cântam așa duios
Și învățam să fii și vesel, demn, nobil, dar și trist.
Pe clapele pianului din odaie visez în noaptea asta de iarnă
Pe-afară fulguie mărunt, se-aude vântul la fereastră șuierând,
Cine n-ar vrea pentru câteva momente să poată să-ntoarnă
Măcar frânturi din surâsurile de-atunci, cu ochi lăcrimând?!...
Pe dealul dinspre nord, unde mergeam la săniuș, voioși,
Tristețea e așa copleșitoare, ce-a fost s-a dus, ca frunza-n vânt,
Mi-aduc aminte, da, citeam din Eminescu, ce ani frumoși,
Îmi plânge inima de dor, de dragoste, e lacrimă-n cuvânt.
Dan Lucian Corb 12 decembrie 2018
marți, 11 decembrie 2018
luni, 10 decembrie 2018
Te mai aștept în munți
Ți-e dor de o petrecere secretă pe un acoperiș,
Ce-i drept, pe o clădire puțin mai scundă...
Unde cu câteva sucuri, cappuccino și ceva mărunțiș
Reușeam să facem tristețile să se-ascundă?!...
Te mai gândești la mine, oare, în serile târzii
Când luna trece lină peste dealuri, livada cu piersici,
Îți amintești de recitalurile noastre cu poezii
Când cu atâta dragoste citeam și recitam din clasici?!...
Mai știi cum alergam desculți prin ploaia de vară
Prin lanul de grâu, împodobit cu maci și albăstrele,
Dar prima îmbrățișare și cuvintele spuse odinioară,
Ți le-amintești sub sclipirile acelea dulci de stele?...
Te mai aștept în munți, tăcut, ca-n vis, într-o cabană,
Brazii-s împodobiți cu nea, pe margini de cărare,
De vezi un felinar aprins, chiar de-ai lăsat o rană,
Bate încet la ușă, că ușa sufletului tristă e și doare.
Dan Lucian Corb 10 decembie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
Ce-i drept, pe o clădire puțin mai scundă...
Unde cu câteva sucuri, cappuccino și ceva mărunțiș
Reușeam să facem tristețile să se-ascundă?!...
Te mai gândești la mine, oare, în serile târzii
Când luna trece lină peste dealuri, livada cu piersici,
Îți amintești de recitalurile noastre cu poezii
Când cu atâta dragoste citeam și recitam din clasici?!...
Mai știi cum alergam desculți prin ploaia de vară
Prin lanul de grâu, împodobit cu maci și albăstrele,
Dar prima îmbrățișare și cuvintele spuse odinioară,
Ți le-amintești sub sclipirile acelea dulci de stele?...
Te mai aștept în munți, tăcut, ca-n vis, într-o cabană,
Brazii-s împodobiți cu nea, pe margini de cărare,
De vezi un felinar aprins, chiar de-ai lăsat o rană,
Bate încet la ușă, că ușa sufletului tristă e și doare.
Dan Lucian Corb 10 decembie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
duminică, 9 decembrie 2018
Pe câmpul cu maci, ce dulce era vara
Frumoaso, dor de-al tău dor sentimental,
Te-aș mai lua cu mine cândva la un bal,
Ca și-atunci când pe-o scenă-ntre dealuri
Fredonam muzică ușoară și bluesuri.
Ți-aduci aminte oare vara aceea duioasă
Când fluieram sub fereastră la tine acasă
Și-n brațele mele într-o clipă veneai?...
Erai așa delicată, vai, cum fascinai!
Și porneam împreună la braț cu chitara
Pe câmpul cu maci, ce dulce era vara,
Surâzând, cântând, cu părul în vânt...
Ce mi-a rămas, lacrima ta în cuvânt?!
A fost o poveste sub raze de soare,
A fost un vis, o pasiune trecătoare,
Prin lanul cu grâu mai trec uneori,
Dar fără tine, doar păsări și flori.
Dan Lucian Corb 9 decembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
Te-aș mai lua cu mine cândva la un bal,
Ca și-atunci când pe-o scenă-ntre dealuri
Fredonam muzică ușoară și bluesuri.
Ți-aduci aminte oare vara aceea duioasă
Când fluieram sub fereastră la tine acasă
Și-n brațele mele într-o clipă veneai?...
Erai așa delicată, vai, cum fascinai!
Și porneam împreună la braț cu chitara
Pe câmpul cu maci, ce dulce era vara,
Surâzând, cântând, cu părul în vânt...
Ce mi-a rămas, lacrima ta în cuvânt?!
A fost o poveste sub raze de soare,
A fost un vis, o pasiune trecătoare,
Prin lanul cu grâu mai trec uneori,
Dar fără tine, doar păsări și flori.
Dan Lucian Corb 9 decembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
sâmbătă, 8 decembrie 2018
vineri, 7 decembrie 2018
joi, 6 decembrie 2018
miercuri, 5 decembrie 2018
luni, 3 decembrie 2018
duminică, 2 decembrie 2018
sâmbătă, 1 decembrie 2018
vineri, 30 noiembrie 2018
joi, 29 noiembrie 2018
miercuri, 28 noiembrie 2018
Primii fulgi de nea
Primii fulgi de nea și-mi plânge inima, de dor, măicuța mea,
Nu ești lângă mine, dar în gânduri line, îmi alini suspine,
Vocea ta duioasă n-o mai aud în casă, tristețea m-apasă,
Cetină de brad, dor de chipul drag, nu m-aștepți în prag.
Primii fulgi de nea și-mi plânge inima, de dor, măicuța mea,
În copilărie câtă bucurie îmi ofereai tu mie, clipe-o mie,
Mă țineai în brațe, cu-atâta noblețe, o dulce tinerețe,
Pe acest pământ, tu mi-ai dat cuvânt, lacrimă de vânt.
Primii fulgi de nea și-mi plânge inima, de dor, măicuța mea,
Privirea ta blândă n-o las să se-ascundă, în noaptea plăpândă,
Fulguie întruna, stelele și luna, știi, pentru totdeauna
Eu te voi iubi, te voi prețui, în sufletul meu veșnic vei dăinui.
Primii fulgi de nea și-mi plânge inima, de dor, măicuța mea,
Aprind o lumânare, ce cumplit mă doare, amară supărare,
Cetină de brad, dor de chipul drag, nu m-aștepți în prag,
O să-ți cânt colinde și-aduceri aminte lin mă vor cuprinde.
Dan Lucian Corb 29 noiembrie 2018
Nu ești lângă mine, dar în gânduri line, îmi alini suspine,
Vocea ta duioasă n-o mai aud în casă, tristețea m-apasă,
Cetină de brad, dor de chipul drag, nu m-aștepți în prag.
Primii fulgi de nea și-mi plânge inima, de dor, măicuța mea,
În copilărie câtă bucurie îmi ofereai tu mie, clipe-o mie,
Mă țineai în brațe, cu-atâta noblețe, o dulce tinerețe,
Pe acest pământ, tu mi-ai dat cuvânt, lacrimă de vânt.
Primii fulgi de nea și-mi plânge inima, de dor, măicuța mea,
Privirea ta blândă n-o las să se-ascundă, în noaptea plăpândă,
Fulguie întruna, stelele și luna, știi, pentru totdeauna
Eu te voi iubi, te voi prețui, în sufletul meu veșnic vei dăinui.
Primii fulgi de nea și-mi plânge inima, de dor, măicuța mea,
Aprind o lumânare, ce cumplit mă doare, amară supărare,
Cetină de brad, dor de chipul drag, nu m-aștepți în prag,
O să-ți cânt colinde și-aduceri aminte lin mă vor cuprinde.
Dan Lucian Corb 29 noiembrie 2018
marți, 27 noiembrie 2018
luni, 26 noiembrie 2018
duminică, 25 noiembrie 2018
sâmbătă, 24 noiembrie 2018
Pe dealul acela pustiu, într-o vară...
Pe dealul acela pustiu, într-o vară...
Treceam amândoi c-un trandafir și-o chitară,
Mai aveam un caiet cu cântece și cu vise,
Evident, pe câteva pagini versuri de dragoste scrise.
Îți doreai să devii creatoare de modă...
Îmi plăcea să prindem acorduri după metodă,
Tu recitai, eu fredonam la margine de pădure,
Apoi ne-ntindeam mâinile să culegem mure.
Hoinăream până seara, fascinați de iubire...
Erai atât de simplă, așa de frumoasă, câtă uimire,
Dar într-o zi, țin minte, năvalnic ploua pe afară,
Mi-ai lăsat un bilet ce mi-a făcut viața amară.
Ce-ai luat de la mine, spune-mi, surâsul ștrengar...
Trandafirul și banii de drum, din buzunar,
Un tablou ce-ți plăcea, înghesuit într-un geamantan,
Ce mi-ai lăsat, tristețe-n odaia-n care ne-mbrățișam!
Dan Lucian Corb 24 noiembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
Treceam amândoi c-un trandafir și-o chitară,
Mai aveam un caiet cu cântece și cu vise,
Evident, pe câteva pagini versuri de dragoste scrise.
Îți doreai să devii creatoare de modă...
Îmi plăcea să prindem acorduri după metodă,
Tu recitai, eu fredonam la margine de pădure,
Apoi ne-ntindeam mâinile să culegem mure.
Hoinăream până seara, fascinați de iubire...
Erai atât de simplă, așa de frumoasă, câtă uimire,
Dar într-o zi, țin minte, năvalnic ploua pe afară,
Mi-ai lăsat un bilet ce mi-a făcut viața amară.
Ce-ai luat de la mine, spune-mi, surâsul ștrengar...
Trandafirul și banii de drum, din buzunar,
Un tablou ce-ți plăcea, înghesuit într-un geamantan,
Ce mi-ai lăsat, tristețe-n odaia-n care ne-mbrățișam!
Dan Lucian Corb 24 noiembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
vineri, 23 noiembrie 2018
joi, 22 noiembrie 2018
miercuri, 21 noiembrie 2018
marți, 20 noiembrie 2018
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Mi-e dor de tine, dor de tine-n ultimul hal,
Hai să citim câteva versuri, eventual și proză,
Stând cuminți în fotolii crem, lângă veioză.
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Vroiam să îți spun că mă pregătesc de-un festival,
Dac-aș lua, poate, cine știe, locul întâi,
Mi-ai șopti după draperii roz că-s iubirea dintâi?!...
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Vino, pentru tine aș da chiar acum un recital,
Până s-apari de-o să apari, stau cu pianul, aproape
Și-mi las mâinile s-alunce lin pe-ntinsele clape.
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Mi-e dor de tine, dor de tine-n ultimul hal,
Auzi-mi chemarea, prin ploaie, ia un tramvai
Și caută-mă, strigă-mă, iubește-mă, hai!
Dan Lucian Corb 20 noiembrie 2018
Volumul: Line cuvinte a dor
Mi-e dor de tine, dor de tine-n ultimul hal,
Hai să citim câteva versuri, eventual și proză,
Stând cuminți în fotolii crem, lângă veioză.
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Vroiam să îți spun că mă pregătesc de-un festival,
Dac-aș lua, poate, cine știe, locul întâi,
Mi-ai șopti după draperii roz că-s iubirea dintâi?!...
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Vino, pentru tine aș da chiar acum un recital,
Până s-apari de-o să apari, stau cu pianul, aproape
Și-mi las mâinile s-alunce lin pe-ntinsele clape.
Te aștept în vechea odaie, plouă torențial...
Mi-e dor de tine, dor de tine-n ultimul hal,
Auzi-mi chemarea, prin ploaie, ia un tramvai
Și caută-mă, strigă-mă, iubește-mă, hai!
Dan Lucian Corb 20 noiembrie 2018
Volumul: Line cuvinte a dor
luni, 19 noiembrie 2018
duminică, 18 noiembrie 2018
vineri, 16 noiembrie 2018
joi, 15 noiembrie 2018
Sentimente ca inimi
Pe dealul acela undeva-n depărtare
Eu și vântul cântând pe-o cărare,
Rămas-au în urmă tristețile grele
Șiraguri de lacrimi pe colțuri de stele.
Sentimente ca inimi, desenate în taină,
Scotocind iau trandafirul roșu din haină,
Același parfum mă înmiresmează,
Dar cui să-i spun și ce mai contează?...
Pașii mei răsună, singuratici, la vale
Se-aude-o vioară ce-ngână a jale,
Mai simt în gânduri apăsându-mă șoapte
Și merg mai departe, prin lina noapte.
Romantic e sfârșitul acesta de vară
Și intr-un oraș, la fel ca odinioară,
Când hoinăream, a dor cu dor fremătând,
Numai c-atunci... cineva m-aștepta surâzând.
Dan Lucian Corb 15 noiembrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Eu și vântul cântând pe-o cărare,
Rămas-au în urmă tristețile grele
Șiraguri de lacrimi pe colțuri de stele.
Sentimente ca inimi, desenate în taină,
Scotocind iau trandafirul roșu din haină,
Același parfum mă înmiresmează,
Dar cui să-i spun și ce mai contează?...
Pașii mei răsună, singuratici, la vale
Se-aude-o vioară ce-ngână a jale,
Mai simt în gânduri apăsându-mă șoapte
Și merg mai departe, prin lina noapte.
Romantic e sfârșitul acesta de vară
Și intr-un oraș, la fel ca odinioară,
Când hoinăream, a dor cu dor fremătând,
Numai c-atunci... cineva m-aștepta surâzând.
Dan Lucian Corb 15 noiembrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
miercuri, 14 noiembrie 2018
marți, 13 noiembrie 2018
luni, 12 noiembrie 2018
duminică, 11 noiembrie 2018
sâmbătă, 10 noiembrie 2018
vineri, 9 noiembrie 2018
joi, 8 noiembrie 2018
marți, 6 noiembrie 2018
luni, 5 noiembrie 2018
Ce romantism, ce vis sublim...
Tu ce mai faci, cum o mai duci, mai scrii poeme abisale
Când toamna scutură trei nuci și frunze-n a ta cale?...
Mai ieși seara pe verandă să citești o scrisoare...
Mai simți parfumul de lavandă, ți-e dor de-o sărutare?...
Mai ai tabloul de la mine ce ți l-am trimis în dar,
Mai ții caietul plin cu rime ce l-am lăsat într-un sertar?...
Mai porți în suflet nostalgia acelor clipe-n care noi
Eram așa aproape-n mia de șoapte printre stropi de ploi?...
Mi-e dor să-ți aduc trandafiri, mi-e dor să îți cânt la pian,
Mi-e dor de vechile trăiri, ce dor de chipul diafan
Pe care îndrăgitu-l-am, ce romantism, ce vis sublim,
Dar oare cum am mai putea cândva iar să ne regăsim?...
Parcă te văd stând în odaie, răsfoind cărți cu poezii,
În timp ce eu aștept o ploaie să-mi plouă peste vechi iluzii,
Ai vrea să ne plimbăm prin toamnă sub clar de lună-mbrățișați
Sau să privim de la fereastră mesteceni de vânt legănați?!...
Dan Lucian Corb 5 noiembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
Când toamna scutură trei nuci și frunze-n a ta cale?...
Mai ieși seara pe verandă să citești o scrisoare...
Mai simți parfumul de lavandă, ți-e dor de-o sărutare?...
Mai ai tabloul de la mine ce ți l-am trimis în dar,
Mai ții caietul plin cu rime ce l-am lăsat într-un sertar?...
Mai porți în suflet nostalgia acelor clipe-n care noi
Eram așa aproape-n mia de șoapte printre stropi de ploi?...
Mi-e dor să-ți aduc trandafiri, mi-e dor să îți cânt la pian,
Mi-e dor de vechile trăiri, ce dor de chipul diafan
Pe care îndrăgitu-l-am, ce romantism, ce vis sublim,
Dar oare cum am mai putea cândva iar să ne regăsim?...
Parcă te văd stând în odaie, răsfoind cărți cu poezii,
În timp ce eu aștept o ploaie să-mi plouă peste vechi iluzii,
Ai vrea să ne plimbăm prin toamnă sub clar de lună-mbrățișați
Sau să privim de la fereastră mesteceni de vânt legănați?!...
Dan Lucian Corb 5 noiembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
duminică, 4 noiembrie 2018
sâmbătă, 3 noiembrie 2018
vineri, 2 noiembrie 2018
Deci, sufăr, exist
Se-aud frunzele cum cad din mesteceni
În seara rece de toamnă, târzie,
S-au dus vremurile-n care eram prieteni...
Întâlnindu-ne-n dulci clipe de poezie.
Pe-o terasă, lăcrimând, undeva la periferie
Cu chitara, mai mult în surdină, cânt,
Zadarnic mă tot uit la mesagerie...
De la tine nu văd nici măcar un cuvânt.
O pasăre se-așează aproape de mine,
Înduioșându-mi ochii ascunși în trecut,
Îi rup bucățele dintr-o felie de pâine...
Și dorul mă doare în mod absolut.
Apare-un bătrân cu o carte în mână,
Îmi dă o bancnotă să-i cânt ceva trist,
Câteva lacrimi în ochi i se-adună...
L-aud cum îngână... deci, sufăr, exist.
Dan Lucian Corb 2 noiembrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
În seara rece de toamnă, târzie,
S-au dus vremurile-n care eram prieteni...
Întâlnindu-ne-n dulci clipe de poezie.
Pe-o terasă, lăcrimând, undeva la periferie
Cu chitara, mai mult în surdină, cânt,
Zadarnic mă tot uit la mesagerie...
De la tine nu văd nici măcar un cuvânt.
O pasăre se-așează aproape de mine,
Înduioșându-mi ochii ascunși în trecut,
Îi rup bucățele dintr-o felie de pâine...
Și dorul mă doare în mod absolut.
Apare-un bătrân cu o carte în mână,
Îmi dă o bancnotă să-i cânt ceva trist,
Câteva lacrimi în ochi i se-adună...
L-aud cum îngână... deci, sufăr, exist.
Dan Lucian Corb 2 noiembrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
joi, 1 noiembrie 2018
Câte cuvinte în odaie altădată
Ce vânt năvalnic s-a pornit să bată,
Mestecenii aproape îmi ating fereastra,
Câte cuvinte în odaie altădată,
Ce tristă mi se pare toamna asta!
Te-ai dus, măicuța mea, ce singur m-ai lăsat,
Dar știu că mă veghezi din ceruri,
Te simt în suflet, ce adânc oftat...
Aidoma vântului ce plânge-n versuri.
În șoaptă-n fiecare zi îți spun un te iubesc
Și cât regret că nu-mi citești o carte,
Mă uit la poze, of, cât te-ndrăgesc
Și lăcrimez, auzi-mă de-așa departe?!...
Aprind tăcut o lumânare...
Se-aude ploaia, totul e trecător,
Clipa fără tine-aici cumplit mă doare
Și vreau să plâng printre suspine-a dor.
Dan Lucian Corb 1 noiembrie 2018
Mestecenii aproape îmi ating fereastra,
Câte cuvinte în odaie altădată,
Ce tristă mi se pare toamna asta!
Te-ai dus, măicuța mea, ce singur m-ai lăsat,
Dar știu că mă veghezi din ceruri,
Te simt în suflet, ce adânc oftat...
Aidoma vântului ce plânge-n versuri.
În șoaptă-n fiecare zi îți spun un te iubesc
Și cât regret că nu-mi citești o carte,
Mă uit la poze, of, cât te-ndrăgesc
Și lăcrimez, auzi-mă de-așa departe?!...
Aprind tăcut o lumânare...
Se-aude ploaia, totul e trecător,
Clipa fără tine-aici cumplit mă doare
Și vreau să plâng printre suspine-a dor.
Dan Lucian Corb 1 noiembrie 2018
miercuri, 31 octombrie 2018
marți, 30 octombrie 2018
luni, 29 octombrie 2018
Surâzând a iubire în zile de mai
Eram la liceu, privirea ta mă-ncânta
Și-n pauza mare ne mai deghizam,
Făceam pe actorii, staruri de cinema,
Aș fi vrut să-mi fii scenaristă, visam.
C-o pălărie cam largă, însă cochetă,
Interpretam sincer, tu m-aplaudai,
Uneori ne plimbam pe o bicicletă
Surâzând a iubire în zile de mai.
Desigur, ieșeam și-n oraș la un film,
Ca doi romantici pe-alei ne plimbam,
Ai mai vrea pentru o oră să fim
Aceeași elevi ce-n bancă stăteam?
Nu știu de știi, dar poate că știi
C-am jucat într-un film un rol secundar,
Am și-o mică colecție de pălării,
Dar recunosc, fără tine îmi e amar.
Dan Lucian Corb 29 octombrie 2018
Amintiri din liceu
Și-n pauza mare ne mai deghizam,
Făceam pe actorii, staruri de cinema,
Aș fi vrut să-mi fii scenaristă, visam.
C-o pălărie cam largă, însă cochetă,
Interpretam sincer, tu m-aplaudai,
Uneori ne plimbam pe o bicicletă
Surâzând a iubire în zile de mai.
Desigur, ieșeam și-n oraș la un film,
Ca doi romantici pe-alei ne plimbam,
Ai mai vrea pentru o oră să fim
Aceeași elevi ce-n bancă stăteam?
Nu știu de știi, dar poate că știi
C-am jucat într-un film un rol secundar,
Am și-o mică colecție de pălării,
Dar recunosc, fără tine îmi e amar.
Dan Lucian Corb 29 octombrie 2018
Amintiri din liceu
duminică, 28 octombrie 2018
Nostalgic mai visam
Frunzele mestecenilor sunt pictate-n galben,
E toamnă prin oraș, lacrimă ochii mei,
Altădată pe vremea asta urcam într-un tren,
Mergeam la școală cu dor de ochii tăi.
Și cum visam la prima oră, nostalgic mai visam
Scriindu-ți versuri pe un caiet cu linii,
În pauze timid, cumva te-mbrățișam,
Acel sărut ștrengar în amintire-l ții?...
Îți amintești tu oare cum într-o zi ploioasă
La tine am venit cu un buchet de margarete,
M-ai invitat la o cafea, ce liniște în casă,
Aveai atâtea postere cu cântăreți pe un perete.
Dar dintre toți artiștii, cel mai drag îți eram,
Aveai încredere în mine și tare îmi plăceai,
Ploua năvalnic, parcă aud stropii în geam,
Mi-e dor de clipa aceea, în care mă iubeai.
Dan Lucian Corb 28 octombrie 2018
Amintiri din liceu
E toamnă prin oraș, lacrimă ochii mei,
Altădată pe vremea asta urcam într-un tren,
Mergeam la școală cu dor de ochii tăi.
Și cum visam la prima oră, nostalgic mai visam
Scriindu-ți versuri pe un caiet cu linii,
În pauze timid, cumva te-mbrățișam,
Acel sărut ștrengar în amintire-l ții?...
Îți amintești tu oare cum într-o zi ploioasă
La tine am venit cu un buchet de margarete,
M-ai invitat la o cafea, ce liniște în casă,
Aveai atâtea postere cu cântăreți pe un perete.
Dar dintre toți artiștii, cel mai drag îți eram,
Aveai încredere în mine și tare îmi plăceai,
Ploua năvalnic, parcă aud stropii în geam,
Mi-e dor de clipa aceea, în care mă iubeai.
Dan Lucian Corb 28 octombrie 2018
Amintiri din liceu
sâmbătă, 27 octombrie 2018
Noi cu chitara hoinăream prin vară
Eram adolescent, pe străzile pustii
Cu tine mă plimbam cândva de mână,
Doi liceeni frumoși, în suflet poezii,
Adoram să-nvățăm la teză la română.
Pe câmpia-ntinsă, grâu legănat de vânt,
Noi cu chitara hoinăream prin vară,
Eu îți cântam duios, tu-mi dăruiai cuvânt,
Ce doare dorul clipelor de-odinioară!
Simt și acuma ploaia ce ne-a prins cândva,
Adăpostindu-ne, cuminți, în acel foișor,
Simt și acum pe buze sărutarea ta...
Și cântecul acela lin, în do minor.
N-am mai trecut pe-acolo de o vreme,
Dar am parfumul acela, așa deosebit,
Am cam uitat ce-nseamnă acelea teme,
Dar n-am să uit cât de mult m-ai iubit!
Dan Lucian Corb 27 octombrie 2018
Amintiri din liceu
Cu tine mă plimbam cândva de mână,
Doi liceeni frumoși, în suflet poezii,
Adoram să-nvățăm la teză la română.
Pe câmpia-ntinsă, grâu legănat de vânt,
Noi cu chitara hoinăream prin vară,
Eu îți cântam duios, tu-mi dăruiai cuvânt,
Ce doare dorul clipelor de-odinioară!
Simt și acuma ploaia ce ne-a prins cândva,
Adăpostindu-ne, cuminți, în acel foișor,
Simt și acum pe buze sărutarea ta...
Și cântecul acela lin, în do minor.
N-am mai trecut pe-acolo de o vreme,
Dar am parfumul acela, așa deosebit,
Am cam uitat ce-nseamnă acelea teme,
Dar n-am să uit cât de mult m-ai iubit!
Dan Lucian Corb 27 octombrie 2018
Amintiri din liceu
vineri, 26 octombrie 2018
joi, 25 octombrie 2018
Toamna mi se face dor de prietenia noastră
Mestecenii în vânt valsează la fereastră,
Iar ploaia rece-n lapoviță se transformă,
Toamna mi se face dor de prietenia noastră,
Când amândoi la școală mergeam în uniformă.
Mai știi, în pauze adesea pe-ntinse coridoare
Privirea-ndrăgostită-n albastru ți-o sorbeam,
Dar nu știu dacă știi că despărțirea doare
Și-acum, când... vai de capul meu cât te iubeam!
Mai știi cum îți lăsam în bancă bilețele
Și uneori câte un trandafir albastru, galben, roz,
De la talcioc ne-am luat dintr-un argint inele,
Fiind la practică agricolă, m-ai sărutat în siloz.
Mai știi când te-așteptam nerăbdător la gară
Să vii de-acasă să îmi aduci ceva bun la pachet,
Aveam ceas electronic, te-adoram, domnișoară,
Dar toate astea unde-s?... Rămase-ntr-un sonet!
Dan Lucian Corb 25 octombrie 2018
Amintiri din liceu
Iar ploaia rece-n lapoviță se transformă,
Toamna mi se face dor de prietenia noastră,
Când amândoi la școală mergeam în uniformă.
Mai știi, în pauze adesea pe-ntinse coridoare
Privirea-ndrăgostită-n albastru ți-o sorbeam,
Dar nu știu dacă știi că despărțirea doare
Și-acum, când... vai de capul meu cât te iubeam!
Mai știi cum îți lăsam în bancă bilețele
Și uneori câte un trandafir albastru, galben, roz,
De la talcioc ne-am luat dintr-un argint inele,
Fiind la practică agricolă, m-ai sărutat în siloz.
Mai știi când te-așteptam nerăbdător la gară
Să vii de-acasă să îmi aduci ceva bun la pachet,
Aveam ceas electronic, te-adoram, domnișoară,
Dar toate astea unde-s?... Rămase-ntr-un sonet!
Dan Lucian Corb 25 octombrie 2018
Amintiri din liceu
miercuri, 24 octombrie 2018
marți, 23 octombrie 2018
luni, 22 octombrie 2018
duminică, 21 octombrie 2018
sâmbătă, 20 octombrie 2018
vineri, 19 octombrie 2018
joi, 18 octombrie 2018
Poate...
Poate nu întotdeauna lucrurile-ți ies așa cum ți-ai dori,
Însă merită s-aștepți, să lupți, să speri și vei izbândi,
Modestie, romantism, armonii, pian, liniște interioară
Cuvinte înșirate pe foi, întrebări, azi, mâine, odinioară.
Poate uitându-te într-un album la o veche fotografie
Redescoperi ceva și regreți că n-ai dat la cinematografie,
Să prinzi un rol în cea mai frumoasă poveste de dragoste,
Astfel, să uiți de momentele dificile, de stările mai anoste.
Poate ți-ai dori într-o noapte cu stele să stai la taclale
De la cele mai filosofice idei la mărunțișuri, banale,
Uneori ai impresia, nu-i așa, că viața e prea dură cu tine,
Dar cum să îi simți profunzimea decât ieșind din suspine?!
Poate-n serile ploiase de toamnă stai singur într-o cafenea
C-o ultimă țigară în pachet și o lacrimă de dor pentru ea,
Important e să nu deznădăjduiești, să mergi mai departe,
Să simți parfumul fiecărei file, lacrimă-surâs, scrise în carte.
Dan Lucian Corb 18 octombrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Însă merită s-aștepți, să lupți, să speri și vei izbândi,
Modestie, romantism, armonii, pian, liniște interioară
Cuvinte înșirate pe foi, întrebări, azi, mâine, odinioară.
Poate uitându-te într-un album la o veche fotografie
Redescoperi ceva și regreți că n-ai dat la cinematografie,
Să prinzi un rol în cea mai frumoasă poveste de dragoste,
Astfel, să uiți de momentele dificile, de stările mai anoste.
Poate ți-ai dori într-o noapte cu stele să stai la taclale
De la cele mai filosofice idei la mărunțișuri, banale,
Uneori ai impresia, nu-i așa, că viața e prea dură cu tine,
Dar cum să îi simți profunzimea decât ieșind din suspine?!
Poate-n serile ploiase de toamnă stai singur într-o cafenea
C-o ultimă țigară în pachet și o lacrimă de dor pentru ea,
Important e să nu deznădăjduiești, să mergi mai departe,
Să simți parfumul fiecărei file, lacrimă-surâs, scrise în carte.
Dan Lucian Corb 18 octombrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
miercuri, 17 octombrie 2018
marți, 16 octombrie 2018
luni, 15 octombrie 2018
duminică, 14 octombrie 2018
sâmbătă, 13 octombrie 2018
Ninși de flori de măr
Desenează-mă, creionează-mă, alb negru sau color
Ține-mă aproape de tine și topește-mă în re minor,
Ochii tăi duioși, blândul tău surâs, dulce-adevăr,
Lângă tine-aș sta cântând, ninși de flori de măr.
Ține-mă aproape de tine și topește-mă în re minor,
Ochii tăi duioși, blândul tău surâs, dulce-adevăr,
Lângă tine-aș sta cântând, ninși de flori de măr.
Ca-ntr-un film serial te aștept să vii
Undeva pe dealuri, în amurguri târzii
Ca-ntr-un film serial te aștept să vii,
Să luăm doi cai și la trap să pornim
Pe cărări de dor, povești să scornim.
Dar orele trec și cuvintele iar mă dor,
Cândva ne-nveleam cu șoapte-ador...
Razele catifelate de lună m-ating,
Undeva-n depărtări felinare se sting.
Copacii, acum, își lasă frunzele-n vânt,
Dup-ai tăi ochi oare de ce mă frământ?...
O lacrimă simt pe obrazul ce-i rece,
Vino și spune-i tristeții să plece!
Undeva pe dealuri, în amurguri târzii
Ca-ntr-un film serial te aștept să vii,
Se aude-o vioară ce-n suflet pătrunde,
Unde să vin să te caut, spune-mi... unde?
Dan Lucian Corb 13 octombrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Ca-ntr-un film serial te aștept să vii,
Să luăm doi cai și la trap să pornim
Pe cărări de dor, povești să scornim.
Dar orele trec și cuvintele iar mă dor,
Cândva ne-nveleam cu șoapte-ador...
Razele catifelate de lună m-ating,
Undeva-n depărtări felinare se sting.
Copacii, acum, își lasă frunzele-n vânt,
Dup-ai tăi ochi oare de ce mă frământ?...
O lacrimă simt pe obrazul ce-i rece,
Vino și spune-i tristeții să plece!
Undeva pe dealuri, în amurguri târzii
Ca-ntr-un film serial te aștept să vii,
Se aude-o vioară ce-n suflet pătrunde,
Unde să vin să te caut, spune-mi... unde?
Dan Lucian Corb 13 octombrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
În nopțile pustii cu stele licărind
În nopțile pustii cu stele licărind
Prin cărți cu poezii lăcrimez hoinărind,
Amintirile le-ating cu șoapte arămii
Uitându-mă-n surâs la vechi fotografii.
Pe strada-ntunecată pâlpâie-un felinar,
Înmoi pana-n cerneală, înșir cuvinte iar,
În foșnet de mesteceni pe-ngălbenite foi
Aud în treacăt pașii-n tremurătoare ploi.
Același tren sau altul pe-ntinse căi ferate
Se-aude fluierând, apoi ecouri înșirate,
Suspin tăcut, dar cine, oftatul să-mi audă?...
Cum e să iubești în fiece secundă?...
Privirea mea te caută cu dor și-nverșunare
Îți simt aroma dulce, ești trandafirul care
Îl port cu mine-n clipă, îl iau cu mine-n vis
Și-n nopțile pustii îl las în manuscris.
Dan Lucian Corb 12 octombrie 2018
Volumul: Line cuvinte a dor
Prin cărți cu poezii lăcrimez hoinărind,
Amintirile le-ating cu șoapte arămii
Uitându-mă-n surâs la vechi fotografii.
Pe strada-ntunecată pâlpâie-un felinar,
Înmoi pana-n cerneală, înșir cuvinte iar,
În foșnet de mesteceni pe-ngălbenite foi
Aud în treacăt pașii-n tremurătoare ploi.
Același tren sau altul pe-ntinse căi ferate
Se-aude fluierând, apoi ecouri înșirate,
Suspin tăcut, dar cine, oftatul să-mi audă?...
Cum e să iubești în fiece secundă?...
Privirea mea te caută cu dor și-nverșunare
Îți simt aroma dulce, ești trandafirul care
Îl port cu mine-n clipă, îl iau cu mine-n vis
Și-n nopțile pustii îl las în manuscris.
Dan Lucian Corb 12 octombrie 2018
Volumul: Line cuvinte a dor
vineri, 12 octombrie 2018
joi, 11 octombrie 2018
miercuri, 10 octombrie 2018
marți, 9 octombrie 2018
luni, 8 octombrie 2018
duminică, 7 octombrie 2018
Oare-ți mai amintești de lacrimi arămii?...
Îți mai aduci aminte toamna-n care
Ploile-ndelung băteau în geam,
Iar tu mă alinai c-o blândă sărutare
Când frunzele se legănau pe ram?!...
Și-ți mai aduci aminte de-ntristarea
Ce o vedeai în ochii mei când tu plecai,
Mai știi cum prețuiam în doi visarea
Și alergam pe dealuri galopând pe cai?!...
Oare-ți mai amintești de lacrimi arămii
Când mi-ai rostit cuvântul despărțirii,
Mai știi cât îmi doream să îmi rămâi
Crezând în tine și în farmecul iubirii?!...
Mai trec pe drumul ce îl străbăteam
Cândva, la braț, în doi, ca-ntr-o revistă,
Tu ai mai fost pe-acolo, te iubeam...
E-acoperit cu frunze și pădurea-i tristă!
Dan Lucian Corb 7 octombrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Ploile-ndelung băteau în geam,
Iar tu mă alinai c-o blândă sărutare
Când frunzele se legănau pe ram?!...
Și-ți mai aduci aminte de-ntristarea
Ce o vedeai în ochii mei când tu plecai,
Mai știi cum prețuiam în doi visarea
Și alergam pe dealuri galopând pe cai?!...
Oare-ți mai amintești de lacrimi arămii
Când mi-ai rostit cuvântul despărțirii,
Mai știi cât îmi doream să îmi rămâi
Crezând în tine și în farmecul iubirii?!...
Mai trec pe drumul ce îl străbăteam
Cândva, la braț, în doi, ca-ntr-o revistă,
Tu ai mai fost pe-acolo, te iubeam...
E-acoperit cu frunze și pădurea-i tristă!
Dan Lucian Corb 7 octombrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
sâmbătă, 6 octombrie 2018
vineri, 5 octombrie 2018
joi, 4 octombrie 2018
marți, 2 octombrie 2018
luni, 1 octombrie 2018
duminică, 30 septembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)