Te mai aștept în munți

Ți-e dor de o petrecere secretă pe un acoperiș,
Ce-i drept, pe o clădire puțin mai scundă...
Unde cu câteva sucuri, cappuccino și ceva mărunțiș
Reușeam să facem tristețile să se-ascundă?!...

Te mai gândești la mine, oare, în serile târzii
Când luna trece lină peste dealuri, livada cu piersici,
Îți amintești de recitalurile noastre cu poezii
Când cu atâta dragoste citeam și recitam din clasici?!...

Mai știi cum alergam desculți prin ploaia de vară
Prin lanul de grâu, împodobit cu maci și albăstrele,
Dar prima îmbrățișare și cuvintele spuse odinioară,
Ți le-amintești sub sclipirile acelea dulci de stele?...

Te mai aștept în munți, tăcut, ca-n vis, într-o cabană,
Brazii-s împodobiți cu nea, pe margini de cărare,
De vezi un felinar aprins, chiar de-ai lăsat o rană,
Bate încet la ușă, că ușa sufletului tristă e și doare.

Dan Lucian Corb 10 decembie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri