Ce romantism, ce vis sublim...

Tu ce mai faci, cum o mai duci, mai scrii poeme abisale
Când toamna scutură trei nuci și frunze-n a ta cale?...
Mai ieși seara pe verandă să citești o scrisoare...
Mai simți parfumul de lavandă, ți-e dor de-o sărutare?...

Mai ai tabloul de la mine ce ți l-am trimis în dar,
Mai ții caietul plin cu rime ce l-am lăsat într-un sertar?...
Mai porți în suflet nostalgia acelor clipe-n care noi
Eram așa aproape-n mia de șoapte printre stropi de ploi?...

Mi-e dor să-ți aduc trandafiri, mi-e dor să îți cânt la pian,
Mi-e dor de vechile trăiri, ce dor de chipul diafan
Pe care îndrăgitu-l-am, ce romantism, ce vis sublim,
Dar oare cum am mai putea cândva iar să ne regăsim?...

Parcă te văd stând în odaie, răsfoind cărți cu poezii,
În timp ce eu aștept o ploaie să-mi plouă peste vechi iluzii,
Ai vrea să ne plimbăm prin toamnă sub clar de lună-mbrățișați
Sau să privim de la fereastră mesteceni de vânt legănați?!...

Dan Lucian Corb 5 noiembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri