Fără brăduț, fără cuvinte...
Doar chipul tău în vechea ramă
Și plâng aducerile aminte.
În lacrimi zăpada-i topită,
Mi-e frig în sufletu-ntristat,
Mi-e inima de dor rănită
Și-n ce durere m-ai lăsat.
N-am cozonaci făcuți de tine,
N-am prăjituri și pâinea-i altfel,
Curg mii de lacrimi și suspine
Și m-aș ascunde-ntr-un pastel.
Astăzi s-a născut Hristos
Speranța noastră, mântuirea,
Că toate-n lume-s cu folos
Și dincolo... e nemurirea.
Stau singur în odaia noastră
Și-ți cânt colinde la pian,
Mestecenii plâng la fereastră
Dor de-al tău chip diafan.
Poate va ninge ca-n povești
Să-mi mai alin tristețea grea,
O, cât aș vrea să-mi mai citești...
Duios, sub licăriri de stea.
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu