duminică, 30 decembrie 2018

Mi-e dor, mamă

Mi-e dor, mamă, de surâsul tău dintr-o vară
Când aveai atâtea flori pe terasa unei odăi,
Mi-e dor, mamă, de vremurile de odinioară
Când amândoi, doi frați, eram copiii tăi.

Și te-așteptam cu-atâta nerăbdare să vii acasă
Și ne-ai iubit și ne-ai crescut, ne-ai ajutat mereu,
Ce greu e fără tine, cum lacrimi mă apasă...
Cât de cumplit e dorul, durerea, știu numai eu.

Mi-e dor, mamă, de glas duios, sublima ta privire
Și sufletul mă doare, e-așa de înlăcrimat,
Mi-e dor, mamă, te caut în fiecare amintire
De când de lângă mine departe ai plecat.

Aștept să ningă-n luna lui decembrie, acum,
Ca fulgi veniți din cer să mă atingă blând,
Mi-e dor, mamă, de poveștile tale cu parfum
Citesc din vechi scrisori, citesc, citesc... plângând.

Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu