Desigur, rămâne o rană adâncă și lacrimi cât toată marea,
Cine mai mult va regreta, ce mai contează acum
Când n-a mai rămas dintr-o iubire decât un simplu parfum.
În serile-n care îți va fi dor de cuvintele mele șoptite
Ce-ai să mai faci, un suspin ușor din clipele-ndrăgostite,
În nopțile-n care sub stele-aurii vei aștepta tăcută
O alinare, câteva versuri, uneori iubirea-i pierdută.
Și-n zorii în care vei aștepta dulci petale de trandafir
Lângă cafea, pe la fereastră va trece doar un zefir,
În zilele-n care îți vei dori să-mi spui o poveste de-a ta
Îți vei da seama, târziu, că mai ai numai lacrima mea.
Să nu uiți niciodată cât te-a iubit un suflet bun și duios
Să-ți amintești de pianul la care cântam unduios,
Iar de vreodată vei spune, îmi pare rău, am greșit
Tristețile vin, tristețile pleacă, te-am iubit cândva m-ai iubit.
Dan Lucian Corb 24 ianuarie 2017
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu