N-a mai rămas decât tristețe

N-a mai rămas decât tristețe... și-aceea câtă o mai fi
Din tot ce-a-nsemnat frumusețe, n-am învățat a ne iubi,
Zadarnic, lacrimile mele, atunci nu te-au înduioșat
Că te-am iubit curat în suflet, acuma totul e oftat.

N-a mai rămas decât tristețe... sub o ninsoare de argint
Și ce mai doare dorul plâns și șoapta dulcelui alint,
E ger cumplit, inima plânge și nici în vis nu mai apari
Să fim aproape citind versuri, romanțioși sub stele mari.

N-a mai rămas decât tristețe... suspin pe-o pagină de carte
Eu, tot aici într-o odaie, tu, tot prin alte părți, departe,
Atâta vreme am sperat și ne-am dorit să fim în doi
Mi-e gândul tare răvășit și-n vânt ca salcia mă-ndoi.

N-a mai rămas decât tristețe... și clipa grea de amăgire
Poate regretul cel amarnic că nu ai prețuit, iubire,
Zadarnic, lacrimile mele, atunci nu te-au înduioșat
Târziu va fi și inutil să mai dai like la un citat.

Dan Lucian Corb 21 ianuarie 2017
Volumul: Pentru atunci