Asist la iubire cum pleacă, se duce
Tocmai când ea era așa de dulce...
Și nu pot să fac mai nimic, lăcrimez
da
Drum de întoarcere posibil să fie
Deși nu mai cred decât unu la mie,
În clipele în care dorul te va răvăși
da
Te voi păstra la fel de duioasă în vers
da
Iar tu de vrei păstrează-mă-n gând
Undeva mai retras să m-auzi suspinând.
De-ai s-auzi uneori un pian
Să nu uiți c-am iubit chipul tău diafan...
Ninge pe străzi în seara de iarnă tăcut
Am rămas pustiit, de tine pierdut.
Dan Lucian Corb 17 ianuarie 2017
Volumul: Doruri albe de iarnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu