Și totuși...

Mergeam de mână alături
Cu patimă ne sărutam,
Ploaia părea infinită...
Iar noi, noi ne iubeam.

Eram un cântec, un suflet
Doi visători și râdeam,
Ploaia părea infinită...
Iar noi, noi ne iubeam.

Și totuși credeam că nimeni
Nu ne va despărți,
Și totuși clipa aceea...
Într-o zi, de nicăieri veni.

Mergeam de mână alături
Cu doruri cutreieram,
Port pe buze săruturi
Și totuși... ploi triste le am.

Dan Lucian Corb 23 februarie 1989
Volumul: Din amintiri