ochii mei albaștri te devorau,
te-ai trezit brusc îmbrățișându-mă
dornică de a mea dulce sărutare.
Mă ademeneau sfios
buzele tale cu aromă de trandafiri
și te-am sărutat până la lacrimi
de fericire, frumoși îndrăgostiți.
Râdeam jucându-ne cu timpul
amurgul fascinant se lăsa,
priveam măreția universului
ne bucuram de fiecare clipă-n doi.
Era primăvară între noi
țin minte aproape toate cuvintele,
scriam o poveste sentimentală
rămasă undeva într-un adânc suspin.
Dan Lucian Corb 4 martie 1990
Volumul: Din amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu