Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu

Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu

Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu

Eu în clasa a noua, tu-n a unsprezecea,

Să mă îndrăgostesc de un sublim eseu

Citit dintr-un caiet uitat pe banca aceea.

Mi-ar fi plăcut să mă fi cunoscut în liceu

Să mă inviți la dans, la balul bobocilor,

Să te zăresc studiind la meditații din greu

În amfiteatrul de lângă internatul băieților.

Chiar aș fi vrut ca tu să stai în gazdă

Într-o căsuță cu o grădină plină cu lalele,

Să-mi notez despre tine în a mea agendă

Să mă visezi în nopțile senine cu stele.

Chiar aș fi vrut să stau pe la fereastră

De unde ziua paşii să ţi-i urmăresc,

Să mă prefac că ud florile din glastră

Să te văd când treci şi doar să-ţi zâmbesc.

Iar într-a zecea să mă mut în gazdă

Să fac un mic efort plătind chiria,

Chiar lângă tine, pe aceeași veche stradă

Să te zăresc venind, aducându-mi bucuria.

Iar eu atunci să fiu atâta de-ncântată

Că ne putem vedea și mai des în sfârşit,

Astfel reuşind să-ţi spun pentru prima dată

„De ochii tăi albaştri m-am îndrăgostit!”

Cât aș fi vrut să mergem împreună

În zori de zi la școală să învățăm,

Fiecare în clasa lui, iar după ore de mână

Despre iubire, despre viață să filosofăm.

Cât aș fi vrut câteva versuri să-mi dedici

Să-mi lași un bilețel și-o floare-n bancă,

La sala de lectură să citim din clasici

Din privire să-nțelegi că te iubesc în taină.

Mi-ar fi plăcut să ne vedem în pauze

Plimbându-ne pe-aleea cu mulți tei

Și să primim îndelungi și meritate aplauze

La recitaluri de poezie pe armonia dragostei.

Mi-ar fi plăcut să vii la a mea absolvire

Cu trandafiri albaștri și chitara albă,

Să-mi fii și să-mi rămâi prima iubire

Iar eu să-ți rămân pentru totdeauna dragă.