duminică, 16 aprilie 2017

La masa din odaie, pe-o coală de hârtie

La masa din odaie, pe-o coală de hârtie
Cu-același vechi stilou, înșir cuvinte line,
Din când în când o lacrimă suspină-n poezie
Și-afară ploaia blândă de multă vreme ține.

M-aș duce pe-o cărare ce-mi pare pustiită
De unul singur numai durerea să-mi alin,
Cândva mi-era și mie inima-ndrăgostită,
Însă amarnic sorbit-am atuncea din venin.

Aud și vântul serii ce leagănă mesteceni,
Aud și-n depărtare un tren ce trece-n grabă,
Cerneala-ncet se zvântă, dar gândurile repezi
Primește-mi-le tu, cea care îmi ești dragă.

La masa din odaie, pe-o coală de hârtie
Cu-același vechi stilou, înșir cuvinte line,
Din când în când o lacrimă suspină-n poezie
Și-ntr-un vis, pe câmpuri cu flori, vin înspre tine.

Dan Lucian Corb 16 aprilie 2017
Volumul: Adiere în suflet


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu