În atâtea veri te-am așteptat,
Visam să îmi fii așa aproape
Iubire, mi-e sufletul apăsat.
Pe câmpuri cu flori rătăceam
Printre fluturi albi de mătasă,
La ochii tăi duioși mă gândeam
Of, cui să-i spun, vino acasă?!
Și părul tău în adierea de vânt
Și buzele tale mi le doream,
Azi sunt o lacrimă în cuvânt
Un suspin înduioșat pe un ram.
De mă vei auzi seara cântând
De departe și vei plânge în taină,
Vino-n vis la mine-alergând
Și rămâi lângă mine o toamnă.
Dan Lucian Corb 9 aprilie 2017
Volumul: Adiere în suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu