Uite, frunzele acestea care cad
le vezi,
sunt luate de vânt
ca şi clipele noastre.
Uite, pădurea aceasta ce plânge
o vezi,
se simte singură fără paşii tăi
pe cărarea pustie.
Uite, omul acesta ce suspină
îl vezi,
e ca o lacrimă ce cântă
într-o speranţă albastră.
Uite, anii aceştia ce trec în zbor
îi vezi,
trăieşte din plin toate clipele
triste şi vesele, dor în cuvânt.
Dan Lucian Corb 17 martie 1991 Bucureşti
Carte 6 DLC Simplele mele gânduri - Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu