Îmi plânge sufletul şi inima,
Ştiu că mă veghezi de undeva,
Of, ce dor de mângâierea ta.
Cu dragostea ta m-ai îngrijit
Cu multă blândeţe mi-ai vorbit,
În seri liniştite duios povesteai,
Cântece de leagăn îmi cântai.
În ochii tăi mă uit în fotografie
Ce dragă, dragă îmi eşti mie,
Lacrimi de dor mi se ivesc
Şi-ţi spun şoptit cât te iubesc.
Pe câmpia aceea-ntinsă-n zori
Culegeam amândoi flori,
Ascultam pădurea fremătând,
Undeva departe cucul cântând.
Mi-e dor de tine, bunica mea
Îmi plânge sufletul şi inima,
Ştiu că mă veghezi de undeva,
Of, ce dor de mângâierea ta.
Dan Lucian Corb 8 iunie 2015
Antologie Expresia Ideii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu