Ceasul vremii
atârnat de peretele speranţei
suna în miezul dimineţii,
copil fiind
mă trezeam din visele
a căror jucărie eram.
Ceasul vremii
al cărui timp nemăsurat
scormoneşte prin tristeţea clipelor,
îmi înseninează
măreţia privirii
făcându-mă să mă simt adolescent.
Ceasul vremii
spulberând orice iluzie
de întoarcere în trecut,
cândva mă va face să înţeleg
că mă apropii de bătrâneţe.
Iar eu
atunci
voi simţi parfumul amintirilor,
voi admite fiecare durere şi bucurie,
suspinând şi lăcrimând de dor şi dor
după anii ce s-au dus.
Dan Lucian Corb 1 noiembrie 1991
Carte 6 DLC Simplele mele gânduri - Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu