Ploaia tăcerii

Plouă cu stropii mari și grăbiți
De parcă e ploaia tăcerii...
Și tare-aș vrea să fim fericiți
Acum, la marginea serii.

Plouă, strada-i pustie...
Iubita-mi surâde în prag,
La ora aceasta târzie
Surâsu-i la fel de drag.

Refren: 
Dar tare-aș vrea să ne plimbăm prin ploaie,
Dar tare-aș vrea să colindăm,
Să intru-ncet la tine în odaie,
Pe buze iar să ne udăm...

Dar tare-aș vrea să ne plimbăm prin ploaie,
Dar tare-aș vrea să colindăm,
Să intru-ncet la tine în odaie,
Pe buze iar să ne udăm...

* solistică

Plouă și nu se sfârșește,
Cerul plânge cu lacrimi,
Frunzele cad nebunește
Din pomii cei goi, fără datini.

Ploaia mi-alină tăcerea,
Pașii mei se îndreaptă
Spre locul unde iubirea
A uitat calea dreaptă.

Refren: 
Dar tare-aș vrea să ne plimbăm prin ploaie,
Dar tare-aș vrea să colindăm,
Să intru-ncet la tine în odaie,
Pe buze iar să ne udăm...

Dar tare-aș vrea să ne plimbăm prin ploaie,
Dar tare-aș vrea să colindăm,
Să intru-ncet la tine în odaie,
Pe buze iar să ne udăm...

Dan Lucian Corb 22 iunie 1990
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial