Eu am rămas aici, într-un oraș din vest...
Să nu crezi că mă smiorcăi că m-ai părăsit,
Oricum a fost demult și știu c-am fost „the best”,
Și nici nu mai îmi pasă, sincer, dacă m-ai iubit.
Mai am umbrela aceea în multele-i culori
Într-o debara, pitită, printre-alte lucrușoare,
Desigur, nu am rupt nici vechile scrisori
Decât vreo două poze, dar le-am lipit la soare.
Mai nou, acum visez, să știi, o dactilografă
Și parcă îi dictez „dor pentru amintiri”,
Ea-mi bate în urechi, apar și tu cu o agrafă...
Iar eu mă uit pe noptieră la câțiva trandafiri.
În nopți cu lună, stele, sub picurii de ploaie
Mă sărutai, ca fraierul credeam într-o iubire,
Chiar nu îmi pasă c-am pictura ta-n odaie...
Căci am acoperit-o cu lacrimi în neștire.
Dan Lucian Corb 4 mai 2020
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu