Corăbii cu zâmbete

Atâta dor se întinde
Peste apele toate,
Atâta dor mă cuprinde
Visându-te aproape.

Vara e pe sfârșite
Noi nu ne-am văzut,
Îmi aduc aminte
De anul trecut...

Încearcă să vii printre valuri
Corăbii cu zâmbete-n cale îți ies,
Încearcă să-mi scrii două rânduri
În amintirea visurilor tale, te iubesc...

Pe mal de stâncile albe
Valuri se zdrobesc,
Rămâne scris deoparte
Cuvântul „te iubesc.”

Eu pornesc mai departe
Colindând prin iarbă,
Te voi iubi ca-ntr-o carte
Despre o fată dragă.

Încearcă să vii printre valuri
Corăbii cu zâmbete-n cale îți ies,
Încearcă să-mi scrii două rânduri

În amintirea visurilor tale, te iubesc...

Ploi mult-or să cadă

Căci vara a trecut,

Tu mi-ai rămas dragă

Chiar dacă nu te-am văzut.

Mai aștept la capătul serii

Un zâmbet lin de fată,

Să-ntoarcă filele cărții 

Ce-am scris-o azi vară.

Încearcă să vii printre valuri

Corăbii cu zâmbete-n cale îți ies,

Încearcă să-mi scrii două rânduri

În amintirea visurilor tale, te iubesc...

Dan Lucian Corb 1990
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial