Trei kilometri pedalai

Mi-aduc aminte vara-n care 
Fremătătoare m-adorai,
Ca să te întâlnești cu mine
Trei kilometri pedalai.

Aveai o bicicletă veche,
Chiar două pene ți-am făcut,
M-ai pupăcit pe o ureche,
Of, mă iubeai atât de mult!

Țin minte fusta aceea crem
Chiar și bluzița elegantă,
Ți se părea că sunt boem,
Purtai și ciocolată-n geantă.

Cu părul despletit în vânt
Ades în zilele cu soare,
Cu dorul de al meu cuvânt
Veneai pedalând pe cărare.

Și te zăream pe deal urcând
Și începeam să cânt s-ai spor,
Te așteptam cu dor oftând,
Te-mbrățișam ca mândrior.

Stăteam în gazdă la mătușă
Fiind veterinar în sat,
I-am vopsit geamul și o ușă
Și oile i-am vaccinat.

Tu erai mai înstărită
Studentă la o facultate,
Dar brusc mi-ai devenit iubită,
Ne-nțelegeam ca și-n citate.

Eu așteptam să vin-o ploaie
Din aia caldă cu clăbuci,
Să rămâi în a mea odaie
Că altfel cum să mi te duci?

Mătușa ne făcea plăcinte
Și apă beam de la izvor,
Oare îți mai aduci aminte
De sărutarea din pridvor?

Însă te-ai dus toamna departe
Și mi-ai trimis o scrisorică,
În care-mi explicai de toate,
C-ai cunoscut un mutulică.

De șoc și de durere clară
Eu am strigat fără ecou,
Până-n vezica biliară
Că m-ai lăsat ca pe un bou.

Mi-aduc aminte vara-n care 
Fremătătoare m-adorai,
Ca să pleci de lângă mine
Trei kilometri pedalai.

Dan Lucian Corb 1 februarie 2020
Volumul: Păreri nesinguratice