Ce splendide veri pe malul Crișului...
Și cum s-au dus ca un soare-n apus,
Dorul de fluturii albi pe aripa vântului
Mă-nlăcrimează și... câte ți-am spus!
Dimineți cu căpșuni și soare pe buze,
Prin lanul de grâu cântând hoinăream,
Pe malul apei dansam căutând muze...
Jocuri cu prietenii, cărți... și visam.
Eram nostimi, glumeam, stăteam până seara,
Dar trupa frumoasă, oho, s-a despărțit...
Uneori mi-e așa de dor de chitara
Pe acordurile căreia mulți s-au îndrăgostit.
Aș trece pe-acolo, așa, într-o doară,
Cu lacrimi de dor într-un blând răsărit,
Ca în trecut, exact ca-ntr-o vară...
În care... tot ce regret e că nu m-ai iubit!
Dan Lucian Corb 19 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu