luni, 3 februarie 2020

Pe-atunci cântam în taină la un vechi pian

Pe-atunci cântam în taină la un vechi pian
Undeva, în vest, într-un oraș provincial,
La douăzeci de ani, un simplu cetățean
Ce visa fără blog sau site oficial.

Visam și-o dulce fată cu ochii verzi, sublim,
Dorind să îi ofer un roșu trandafir,
Să o invit la Cinema cu mine la un film,
Mai lăcrimez tăcut în adierea de zefir.

Mă uit cu nostalgie trecând pe acea stradă,
Pianul nu-l zăresc prin geamul de la drum,
Nici ochii ei mirifici ce-aș fi vrut să mă vadă
În serile pustii de iarnă, tristețe, ce parfum!

Ninsoarea ce se lasă pe blândele-amintiri
Mă-nduioșează aprig în lacrima de vânt,
Zadarnic mă întorc la șoapte de iubiri...
Rămâne-va surâsul acela din cuvânt.

Dan Lucian Corb 3 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu