Când hoinăream copil prin cartier
iarna cu săbii din brad în mână
fiecare fulg de nea mi se părea a fi
o steluță venită din lumea poveștilor. Visam!
Când alergam școlar prin cartier
primăvara în bascheți albaștri
fiecare floare o simpatizam șoptindu-i
cât de frumoasă e și ce înmiresmată. Surâdeam!
Când pedalam adolescent prin cartier
vara pe-o bicicletă primită-n dar
fiecare adiere de vânt ce mult o adoram
nu conta că timpul zbura în doruri. Filosofam!
Când mă plimbam cu ea prin cartier
toamna îndrăgostit fiind de ochii ei
fiecare îmbrățișare o prețuiam nespus
invitat la radio fiind îi tot cântam. Plângeam!
Dan Lucian Corb 17 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu