sâmbătă, 29 februarie 2020
vineri, 28 februarie 2020
joi, 27 februarie 2020
miercuri, 26 februarie 2020
marți, 25 februarie 2020
luni, 24 februarie 2020
duminică, 23 februarie 2020
sâmbătă, 22 februarie 2020
vineri, 21 februarie 2020
joi, 20 februarie 2020
miercuri, 19 februarie 2020
Ce splendide veri pe malul Crișului
Ce splendide veri pe malul Crișului...
Și cum s-au dus ca un soare-n apus,
Dorul de fluturii albi pe aripa vântului
Mă-nlăcrimează și... câte ți-am spus!
Dimineți cu căpșuni și soare pe buze,
Prin lanul de grâu cântând hoinăream,
Pe malul apei dansam căutând muze...
Jocuri cu prietenii, cărți... și visam.
Eram nostimi, glumeam, stăteam până seara,
Dar trupa frumoasă, oho, s-a despărțit...
Uneori mi-e așa de dor de chitara
Pe acordurile căreia mulți s-au îndrăgostit.
Aș trece pe-acolo, așa, într-o doară,
Cu lacrimi de dor într-un blând răsărit,
Ca în trecut, exact ca-ntr-o vară...
În care... tot ce regret e că nu m-ai iubit!
Dan Lucian Corb 19 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Și cum s-au dus ca un soare-n apus,
Dorul de fluturii albi pe aripa vântului
Mă-nlăcrimează și... câte ți-am spus!
Dimineți cu căpșuni și soare pe buze,
Prin lanul de grâu cântând hoinăream,
Pe malul apei dansam căutând muze...
Jocuri cu prietenii, cărți... și visam.
Eram nostimi, glumeam, stăteam până seara,
Dar trupa frumoasă, oho, s-a despărțit...
Uneori mi-e așa de dor de chitara
Pe acordurile căreia mulți s-au îndrăgostit.
Aș trece pe-acolo, așa, într-o doară,
Cu lacrimi de dor într-un blând răsărit,
Ca în trecut, exact ca-ntr-o vară...
În care... tot ce regret e că nu m-ai iubit!
Dan Lucian Corb 19 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
marți, 18 februarie 2020
luni, 17 februarie 2020
Invitat la radio
Când hoinăream copil prin cartier
iarna cu săbii din brad în mână
fiecare fulg de nea mi se părea a fi
o steluță venită din lumea poveștilor. Visam!
Când alergam școlar prin cartier
primăvara în bascheți albaștri
fiecare floare o simpatizam șoptindu-i
cât de frumoasă e și ce înmiresmată. Surâdeam!
Când pedalam adolescent prin cartier
vara pe-o bicicletă primită-n dar
fiecare adiere de vânt ce mult o adoram
nu conta că timpul zbura în doruri. Filosofam!
Când mă plimbam cu ea prin cartier
toamna îndrăgostit fiind de ochii ei
fiecare îmbrățișare o prețuiam nespus
invitat la radio fiind îi tot cântam. Plângeam!
Dan Lucian Corb 17 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
iarna cu săbii din brad în mână
fiecare fulg de nea mi se părea a fi
o steluță venită din lumea poveștilor. Visam!
Când alergam școlar prin cartier
primăvara în bascheți albaștri
fiecare floare o simpatizam șoptindu-i
cât de frumoasă e și ce înmiresmată. Surâdeam!
Când pedalam adolescent prin cartier
vara pe-o bicicletă primită-n dar
fiecare adiere de vânt ce mult o adoram
nu conta că timpul zbura în doruri. Filosofam!
Când mă plimbam cu ea prin cartier
toamna îndrăgostit fiind de ochii ei
fiecare îmbrățișare o prețuiam nespus
invitat la radio fiind îi tot cântam. Plângeam!
Dan Lucian Corb 17 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
duminică, 16 februarie 2020
Te strig, surâd și plâng
O valiză-ntr-o gară pe peronul pustiu
Și ochii tăi, domnișoară, ca un cer albăstriu,
Dulce-a fost vara în care cu dor ne-am iubit...
Și tristă seara când două lacrimi s-au despărțit!
Țin minte, da, era prin vara lui nouăzeci
Și-am insistat ore-n șir să rămâi, să nu pleci,
Adia un vânt de mătase prin părul tău...
Ți-am spus că-ntr-o zi îți va părea rău!
Zadarnic citești acum scrisori de la mine,
Amar m-a durut alergând plângând după tine,
Erai o adolescentă frumoasă, ești realizată...
Da-n sufletul tău strigi iubirea aceea curată!
Știi, uneori, de departe-n micul oraș noaptea
Se-aude un tren pe șinele lungi fluierând așa,
Atuncea oftez, atât de duios, lăcrimând...
Te revăd ca-ntr-un vis, te strig, surâd și plâng!
Dan Lucian Corb 16 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Și ochii tăi, domnișoară, ca un cer albăstriu,
Dulce-a fost vara în care cu dor ne-am iubit...
Și tristă seara când două lacrimi s-au despărțit!
Țin minte, da, era prin vara lui nouăzeci
Și-am insistat ore-n șir să rămâi, să nu pleci,
Adia un vânt de mătase prin părul tău...
Ți-am spus că-ntr-o zi îți va părea rău!
Zadarnic citești acum scrisori de la mine,
Amar m-a durut alergând plângând după tine,
Erai o adolescentă frumoasă, ești realizată...
Da-n sufletul tău strigi iubirea aceea curată!
Știi, uneori, de departe-n micul oraș noaptea
Se-aude un tren pe șinele lungi fluierând așa,
Atuncea oftez, atât de duios, lăcrimând...
Te revăd ca-ntr-un vis, te strig, surâd și plâng!
Dan Lucian Corb 16 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
sâmbătă, 15 februarie 2020
vineri, 14 februarie 2020
Ca o poveste prinsă-n doi
Și dacă ploaia-n seara tristă,
Domoală, îți va bate-n geam,
De răsfoi-vei vreo revistă...
Îți vei aminti cât te iubeam?
Mai știi îmbrățișarea care
Pe malul mării ne-a durut?...
Un corb și-o lacrim-arzătoare
Ce-o am în suflet, n-a trecut!
Și cântecul sub clar de lună...
Ca o poveste prinsă-n doi,
Când ne șopteam că împreună
Vom fi orice-ar fi între noi?
Îți mai aduci aminte oare...
Pe țărmul gol cum ne strigam,
Cum scoici îți dăruiam și-n zare
Priveam îmbrățișați, visam?!
A fost cândva, ai fost sublimă,
Dar te-am pierdut așa ușor,
Să îți mai împletesc o rimă...
Parcă mi-e dor, ochii mă dor.
Anii-au trecut, un corb suspină
Pe-o ramură pe țărmul mării,
Iar ochii tăi în vânt lacrimă...
În semn că nu m-ai dat uitării.
Și dacă ploaia-n seara tristă,
Domoală, îți va bate-n geam,
Scrie ceva, fii scenaristă...
Așa măcar să pot să te-am!
Dan Lucian Corb 14 februarie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
Domoală, îți va bate-n geam,
De răsfoi-vei vreo revistă...
Îți vei aminti cât te iubeam?
Mai știi îmbrățișarea care
Pe malul mării ne-a durut?...
Un corb și-o lacrim-arzătoare
Ce-o am în suflet, n-a trecut!
Și cântecul sub clar de lună...
Ca o poveste prinsă-n doi,
Când ne șopteam că împreună
Vom fi orice-ar fi între noi?
Îți mai aduci aminte oare...
Pe țărmul gol cum ne strigam,
Cum scoici îți dăruiam și-n zare
Priveam îmbrățișați, visam?!
A fost cândva, ai fost sublimă,
Dar te-am pierdut așa ușor,
Să îți mai împletesc o rimă...
Parcă mi-e dor, ochii mă dor.
Anii-au trecut, un corb suspină
Pe-o ramură pe țărmul mării,
Iar ochii tăi în vânt lacrimă...
În semn că nu m-ai dat uitării.
Și dacă ploaia-n seara tristă,
Domoală, îți va bate-n geam,
Scrie ceva, fii scenaristă...
Așa măcar să pot să te-am!
Dan Lucian Corb 14 februarie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
joi, 13 februarie 2020
miercuri, 12 februarie 2020
Speranță Versuri Căpitan Corbu Vasile
Dacă anul care vine
O să fie mai rodit...
Azi, căminu-n care-i rece,
Mâine fi-va încălzit.
Și din nou va-ncepe viața
Curgătoare, lin și dulce...
Și în cântece de leagăn
Adriana o să se culce.
Și-amândoi vom sta de pândă
Lâng-al nostru drag copil...
Și va crește mândră, mândră
Ca o floare de april.
Și în casa părăsită
Fără rost și în zadar...
Trei inimi îndrăgostite
Vor trăi în tihnă iar.
Poate versurile mele
Nu sunt scrise de-un poet...
Dar le scriu precum îmi bate
Inima de dor în piept.
Și le scriu că doar într-însa
Zace tot ce-am suferit...
Pentru tine, pentru dânsa,
Pentru tot ce am iubit!
Căpitan Corbu Vasile
Brașov 27 decembre 1956
O să fie mai rodit...
Azi, căminu-n care-i rece,
Mâine fi-va încălzit.
Și din nou va-ncepe viața
Curgătoare, lin și dulce...
Și în cântece de leagăn
Adriana o să se culce.
Și-amândoi vom sta de pândă
Lâng-al nostru drag copil...
Și va crește mândră, mândră
Ca o floare de april.
Și în casa părăsită
Fără rost și în zadar...
Trei inimi îndrăgostite
Vor trăi în tihnă iar.
Poate versurile mele
Nu sunt scrise de-un poet...
Dar le scriu precum îmi bate
Inima de dor în piept.
Și le scriu că doar într-însa
Zace tot ce-am suferit...
Pentru tine, pentru dânsa,
Pentru tot ce am iubit!
Căpitan Corbu Vasile
Brașov 27 decembre 1956
marți, 11 februarie 2020
luni, 10 februarie 2020
duminică, 9 februarie 2020
Prin orașul pustiu mestecenii-s ninși
Pe câmpia aceea n-ai mai trecut
Sau cel puțin eu nu te-am văzut,
Raze de soare prin părul tău...
O scrisoare și-o părere de rău.
Desigur, mai păstrez vara de-atunci
Privindu-te culegând flori de pe lunci,
Ochii tăi ce-adânc mă-nduioșeau...
Buzele fragede ce m-ademeneau.
Poveștile lungi cu șoimi și prințese
Le mai aud când luna vise țese,
Dansul acela sub stele zglobii...
Dulce-mi șopteai „mi-ești iubirea dintâi”.
Prin orașul pustiu mestecenii-s ninși,
Ochii mei iar de lacrimi cuprinși,
Visu-i topit într-un dor argintiu...
De ce te-ai dus, unde să-ți scriu?
Dan Lucian Corb 9 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Sau cel puțin eu nu te-am văzut,
Raze de soare prin părul tău...
O scrisoare și-o părere de rău.
Desigur, mai păstrez vara de-atunci
Privindu-te culegând flori de pe lunci,
Ochii tăi ce-adânc mă-nduioșeau...
Buzele fragede ce m-ademeneau.
Poveștile lungi cu șoimi și prințese
Le mai aud când luna vise țese,
Dansul acela sub stele zglobii...
Dulce-mi șopteai „mi-ești iubirea dintâi”.
Prin orașul pustiu mestecenii-s ninși,
Ochii mei iar de lacrimi cuprinși,
Visu-i topit într-un dor argintiu...
De ce te-ai dus, unde să-ți scriu?
Dan Lucian Corb 9 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
sâmbătă, 8 februarie 2020
vineri, 7 februarie 2020
miercuri, 5 februarie 2020
marți, 4 februarie 2020
luni, 3 februarie 2020
Pe-atunci cântam în taină la un vechi pian
Pe-atunci cântam în taină la un vechi pian
Undeva, în vest, într-un oraș provincial,
La douăzeci de ani, un simplu cetățean
Ce visa fără blog sau site oficial.
Visam și-o dulce fată cu ochii verzi, sublim,
Dorind să îi ofer un roșu trandafir,
Să o invit la Cinema cu mine la un film,
Mai lăcrimez tăcut în adierea de zefir.
Mă uit cu nostalgie trecând pe acea stradă,
Pianul nu-l zăresc prin geamul de la drum,
Nici ochii ei mirifici ce-aș fi vrut să mă vadă
În serile pustii de iarnă, tristețe, ce parfum!
Ninsoarea ce se lasă pe blândele-amintiri
Mă-nduioșează aprig în lacrima de vânt,
Zadarnic mă întorc la șoapte de iubiri...
Rămâne-va surâsul acela din cuvânt.
Dan Lucian Corb 3 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Undeva, în vest, într-un oraș provincial,
La douăzeci de ani, un simplu cetățean
Ce visa fără blog sau site oficial.
Visam și-o dulce fată cu ochii verzi, sublim,
Dorind să îi ofer un roșu trandafir,
Să o invit la Cinema cu mine la un film,
Mai lăcrimez tăcut în adierea de zefir.
Mă uit cu nostalgie trecând pe acea stradă,
Pianul nu-l zăresc prin geamul de la drum,
Nici ochii ei mirifici ce-aș fi vrut să mă vadă
În serile pustii de iarnă, tristețe, ce parfum!
Ninsoarea ce se lasă pe blândele-amintiri
Mă-nduioșează aprig în lacrima de vânt,
Zadarnic mă întorc la șoapte de iubiri...
Rămâne-va surâsul acela din cuvânt.
Dan Lucian Corb 3 februarie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
duminică, 2 februarie 2020
sâmbătă, 1 februarie 2020
Trei kilometri pedalai
Mi-aduc aminte vara-n care
Fremătătoare m-adorai,
Ca să te întâlnești cu mine
Trei kilometri pedalai.
Aveai o bicicletă veche,
Chiar două pene ți-am făcut,
M-ai pupăcit pe o ureche,
Of, mă iubeai atât de mult!
Țin minte fusta aceea crem
Chiar și bluzița elegantă,
Ți se părea că sunt boem,
Purtai și ciocolată-n geantă.
Cu părul despletit în vânt
Ades în zilele cu soare,
Cu dorul de al meu cuvânt
Veneai pedalând pe cărare.
Și te zăream pe deal urcând
Și începeam să cânt s-ai spor,
Te așteptam cu dor oftând,
Te-mbrățișam ca mândrior.
Stăteam în gazdă la mătușă
Fiind veterinar în sat,
I-am vopsit geamul și o ușă
Și oile i-am vaccinat.
Tu erai mai înstărită
Studentă la o facultate,
Dar brusc mi-ai devenit iubită,
Ne-nțelegeam ca și-n citate.
Eu așteptam să vin-o ploaie
Din aia caldă cu clăbuci,
Să rămâi în a mea odaie
Că altfel cum să mi te duci?
Mătușa ne făcea plăcinte
Și apă beam de la izvor,
Oare îți mai aduci aminte
De sărutarea din pridvor?
Însă te-ai dus toamna departe
Și mi-ai trimis o scrisorică,
În care-mi explicai de toate,
C-ai cunoscut un mutulică.
De șoc și de durere clară
Eu am strigat fără ecou,
Până-n vezica biliară
Că m-ai lăsat ca pe un bou.
Mi-aduc aminte vara-n care
Fremătătoare m-adorai,
Ca să pleci de lângă mine
Trei kilometri pedalai.
Dan Lucian Corb 1 februarie 2020
Volumul: Păreri nesinguratice
Fremătătoare m-adorai,
Ca să te întâlnești cu mine
Trei kilometri pedalai.
Aveai o bicicletă veche,
Chiar două pene ți-am făcut,
M-ai pupăcit pe o ureche,
Of, mă iubeai atât de mult!
Țin minte fusta aceea crem
Chiar și bluzița elegantă,
Ți se părea că sunt boem,
Purtai și ciocolată-n geantă.
Cu părul despletit în vânt
Ades în zilele cu soare,
Cu dorul de al meu cuvânt
Veneai pedalând pe cărare.
Și te zăream pe deal urcând
Și începeam să cânt s-ai spor,
Te așteptam cu dor oftând,
Te-mbrățișam ca mândrior.
Stăteam în gazdă la mătușă
Fiind veterinar în sat,
I-am vopsit geamul și o ușă
Și oile i-am vaccinat.
Tu erai mai înstărită
Studentă la o facultate,
Dar brusc mi-ai devenit iubită,
Ne-nțelegeam ca și-n citate.
Eu așteptam să vin-o ploaie
Din aia caldă cu clăbuci,
Să rămâi în a mea odaie
Că altfel cum să mi te duci?
Mătușa ne făcea plăcinte
Și apă beam de la izvor,
Oare îți mai aduci aminte
De sărutarea din pridvor?
Însă te-ai dus toamna departe
Și mi-ai trimis o scrisorică,
În care-mi explicai de toate,
C-ai cunoscut un mutulică.
De șoc și de durere clară
Eu am strigat fără ecou,
Până-n vezica biliară
Că m-ai lăsat ca pe un bou.
Mi-aduc aminte vara-n care
Fremătătoare m-adorai,
Ca să pleci de lângă mine
Trei kilometri pedalai.
Dan Lucian Corb 1 februarie 2020
Volumul: Păreri nesinguratice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)