În zori de catifea

Mi-aduc aminte, mă sărutai în zori de catifea
Și mă-ndulceai ușor cu buze de cafea,
Imaginându-ne în doi pe-o insulă, departe
Pe malul unui ocean, îți recitam din carte.

Și-n răsărit de soare până înspre apus
Erai fermecătoare, dar șoaptele s-au dus,
Cum să te uit trecând pe țărmul limpezit
În rochia de-un roșu aprins, nedefinit?!

Desculță, fremătând, cu părul despletit,
Ți-aduci aminte oare cât de mult m-ai iubit?...
Dac-aș lua două bilete în misteriosul vis
Ai mai veni cu mine sau ar fi greu de decis?

E vară iar și-n gânduri îmi mișună tristeți,
Mi-e dor de-o mângâiere pe umerii semeți,
Mi-e dor de-o sărutare la fiecare pas,
Corăbiile trec și lacrimi am în glas...

Mi-aduc aminte, mă sărutai în zori de catifea

Și mă-ndulceai ușor cu buze de cafea,
Pe insula aceea rămas-a o comoară,
O dragoste pierdută într-un sfârșit de vară.

Dan Lucian Corb 9 iulie 2019
Volumul: Iubiri pierdute-n dor