La tine-mi este gândul, la tine îmi rămână,
Pe malul mării calde, frumoasă, gânditoare,
Surâzi și plângi atingând petale dintr-o floare.
În nopți de catifea ce greu m-apasă dorul
De clipele în care mi-ai răscolit tot zborul,
Topită după mine erai în dulcile șoapte
Și te pierdeai în ochii-mi, ce de cireșe coapte.
În nopți de catifea o lacrimă pe-obraz
Îmi curge lin acuma și nu am chef de haz,
Cu tine îmi plăcea să râd și să suspin,
Cât îmi doream aproape, în inimă să te țin.
În nopți de catifea răsar aceleași stele,
Rămâi așa, o clipă, în visurile mele,
Căci te-am iubit cândva mai mult ca și orice,
Când glasul tău duios mi-era perfuzie.
În nopți de catifea, cam deznădăjduit,
Mă-ntreb adeseori de ce ne-am dezlipit,
Mi-ai fost fiorul care, simțindu-l, mă rupea
În litere de dor, cuvinte-n scrisorea.
Dan Lucian Corb 11 iulie 2019
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu