Ca și-atunci când te-am cunoscut, și cât m-ai durut,
C-o floare roșie-n păr, în rochia mătăsoasă, mai sufăr,
Dar m-apropiu de tine ușor, încă sunt topit de dor.
Pari supărată, te faci că nu mă vezi, ochii tăi verzi...
Întoarce-ți privirea către mine, nu lăcrima, știi bine
Că mi-ai frânt inima când ai plecat, lăsându-mă-n oftat,
Miroase de departe a ploaie, ia-mă cu tine-ntr-o odaie.
Iubește-mă iar, dăruindu-mi buzele tale, așa senzuale,
Hai în brațele mele în noaptea aceasta cu dulci stele,
Șoaptele tale de argint până în suflet le simt, alint,
Pasiune dăruiește-mi, romantica mea, povestește-mi.
Undeva la marginea orașului, pe-o stradă veche, pereche
Eram cândva, întoarce timpul înapoi pentru o clipă,
O clipă de iubire așa cum numai tu mi-ai dăruit, șoptit,
Te privesc, îți aud suspinul, dezamăgit... plec și cât te-am iubit!
Dan Lucian Corb 22 iulie 2019
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu