Să luăm la pas pădurea de mesteceni,
Să prindem pe acorduri de orchestră
Dragostea, iubește-mă de-mi semeni.
C-am stat atâta vreme noi îndepărtați
În vise cățărându-ne pe culmi de dor,
Fiind în permanență așa preocupați
Să adunăm nuanțe din acel te-ador.
Sunt singur, noaptea-i caldă, te ating
Cu a mea dulcișoară șoaptă argintie,
Pe străzile pustii felinarele se sting
Și-al meu suspin îl las aici în poezie.
Iar dacă-n cântec lin tu ai să vii acum
Să îmi aduci un stropișor de fericire,
Am să mai las o lacrimă într-un album
În care ne-a rămas scrisă marea iubire.
Dan Lucian Corb 2 iulie 2016
Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu