Două cuvinte, ochi lăcrimați

A fost de-ajuns o privire
Să nu te pot uita nicicând,
O atingere, un surâs, o uimire
Să te port mereu în gând.

Au fost de-ajuns două cuvinte
Să înțeleg că din suflet vine,
Acea iubire ce-o aștepți cuminte
Și vrei s-o păstrezi, înainte.

Au fost de-ajuns trei sărutări
În zori, la amiază și seara,
Să înțeleg dorul din depărtări
Ce suspină ades ca vioara.

Au  fost de-ajuns patru vise
În care desculță hoinăreai,
Purtând pe foi cuvinte scrise
De dragostea ce mi-o dăruiai.

Au fost de-ajuns cinci stele
Sub clar de lună, povești,
Prin lanul cu maci și albăstrele
Să înțeleg cine mi-ești.

Au fost de-ajuns șase cărți
Să le citim împreună, în rime,
Apoi să caut un loc pe hărți
Într-un sătuc, eu și cu tine.

Au fost de-ajuns șapte șoapte
Să le ascult așa-nduioșat,
Să te țin pe brațe în noapte
În cel mai melancolic legănat.

Au fost de-ajuns opt îmbrățișări
Pe care le simt când mi-e dor,
Admirând zborul de păsări
Îmi spuneai te ador, te ador.

Au fost de-ajuns nouă scrisori
Pe care le păstrez în sertar,
Ce duios pe câmp, printre flori
Te plimbai, ca-n vis de cleștar.

Au fost de-ajuns zece zile
Să stăm cât de cât îndepărtați,
Să pot înșira lin pe file
Două cuvinte, ochi lăcrimați.

Dan Lucian Corb 21 iulie 2016
Volumul: Pentru atunci