Dar dintre toate, ea

Ai așteptat atâtea clipe bune, grele
Să întâlnești acea iubire, unică iubire,
Cu lacrimi de dor până la stele
S-o-mbrățișezi, să o alinți cu dăruire.

Și a venit atâta de duiasoă, ea
Pe armonii de flaut într-n sfârșit de vară
Și a plecat lăsând tristețe grea
Ce poate toată viața o să te doară.


Refren:

Dar dintre toate, ea
Te-a umilit cel mai mult
Cea căreia
I-ai dăruit tot ce-ai avut
Sentimente, romantism, suflet și cuvânt
Azi toate sunt lacrimi în vânt.

Dar dintre toate, ea
Te-a umilit cel mai mult
Cea căreia
I-ai dăruit tot ce-ai avut
Iubire, pasiune, zile, nopți la rând
Și te-a lăsat în lacrimi suspinând.


Erai obișnuit cu suferință, cu suspin
Dar n-ai crezut să doară așa 
Din toată dragostea 

Și ai rămas tu cu un vechi pian
În dulci suspine-ntr-o odaie-albastră,
Zadarnic mai aștepți an după an
Cărarea e pustie, ploi în fereastră.