Fata își întinde pledul,
Se-ntinde și ea pe pled,
Despletindu-și tandru părul,
Aș vrea lângă ea să șed.
O cunosc doar din vedere,
Cred că e din cartier,
Are o plasă cu pere,
Oare, una să îi cer?
Of, iat-o, că se ridică,
Se îndreaptă către apă,
O admiră un cutărică,
Însă ea subtil înoată.
Intru pe urmele ei
Și eu, țuști luat de val,
Pe cântec de brotăcei
Un amurg sentimental.
Dan Lucian Corb 5 iulie 2016
Volumul: Păreri nesinguratice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu