Și câte vorbe mi-ai șoptit tu mie
În vânt s-au dus ca puf de păpădie,
Mai am într-un sertar două scrisori
Pe care le citesc înlăcrimat în zori.
Și câte dulci speranțe mi-ai albit
Din câte mi-ai promis n-ai îndrăznit,
Dacă vreodată dor o să îți fie
Atâtea lacrimi s-ai cât mi-ai dat mie.
Și cum te imploram în serile târzii
În care ne-alintam cu line poezii,
Să nu calci peste dragostea a mea
Iar tu mă sărutai, sărut de catifea.
La o răscruce de drumuri am ajuns
Și deznădejdea-n suflet m-a pătruns,
Eu am să merg în suflet tot cu tine
Tu fă ce vrei, fii cântecul ce vine.
Dan Lucian Corb 21 iulie 2016
Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu