Auzind un cântec de dor lin,
Trec pe cărarea așa de pustie
Lacrima-mi curge în poezie.
Parcă văd la izvor o fată
Ce blânda privire-mi desfată,
Așa frumos poate fi ilustrată
De ce oare o fi supărată?
Cu cât mai aproape mă duc
Ea zboară ca puiul de cuc,
Și cât ne doream lâng-un nuc
Să stăm la o casă-n acel sătuc.
Freamătă pădurea, seara se lasă
Rămâi pentru mine crăiasă,
Mai cântă-mi cu vocea duioasă
Și-arată-mi drumul spre casă.
Dan Lucian Corb 14 iunie 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu