În nopți de catifea privind la lună
Mă sărutai și blând apoi ca o furtună,
Îmbrățișați cu dor într-un acord de vis,
Mai am cuvintele ce-n suflet mi le-ai scris.
Și te-am crezut în toate ce-mi spuneai
Și te-am iubit cu totul și poate mă iubeai,
Dar am rămas tăcut, de tine suspinând,
Ascult mereu de-atunci mesteceni fremătând.
Mai am desigur rămase-ntr-un sertar
Dulci amintiri de care nici n-ai habar,
Iar când mă uit duios pe-acea cărare,
O lacrimă o simt în ochi cum îmi tresare.
În nopți de catifea privind la lună
Mă sărutai și blând apoi ca o furtună,
Tânjesc după momentele cu romantism,
Tristețe mi-ai lăsat și indiferentism.
Dan Lucian Corb 18 iunie 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu