Cică-l iubea la început
Sau cel puțin ținea la el,
Primea oho, câte-un sărut
Și îi era fidel, fidel.
L-a dus la ea căci înstărită
Era, ca să-l trebăluiască,
Servea cafeaua îndulcită
Lăsându-l să muncească.
Uneori părea stresată
Fără motiv întemeiat,
Îi făcea zeamă de salată
Și ca desert, rahat.
I-a cules strugurii din vie
A scuturat până și nucii,
L-a plimbat prin suburbie
Și-apoi i-a dat... papucii.
Dan Lucian Corb 22 iunie 2016
Volumul: Păreri nesinguratice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu