Iubirea noastră, frunză-n ram,
Cuvinte prinse-n suflet lin
Tu le mai ții, eu le mai țin.
Era-ntr-o vreme, mă iubeai,
Mai mult ca tot ce tu aveai,
Zadarnic plânși sunt ochii mei
Trec pași peste cărări sub tei.
Era-ntr-o vreme, ploi târzii,
Dulce ne legănam în poezii,
Cutreieram prin codri deși
Ce-aș vrea în cale să îmi ieși.
Era-ntr-o vreme, ne iubeam,
Iubirea noastră, frunză-n ram,
Poate va-nmuguri cândva...
De-atâta dor, lacrimi de stea.
Dan Lucian Corb 14 iunie 2016
Volumul: Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu