Crina Ghib 28 august 2013
Cadou Carte Versuri Două lacrimi în paradis-Dansul durerii
Cu un click aici de doreşti poţi citi poezia:
http://danluciancorb.blogspot.ro/2013/02/mi-e-dor-de-tine-cand-ninge-n-oras.html
Nostalgie poetică
Poezia Mi-e dor de tine când ninge-n oraş reliefează melancolia, sentimentul acut al singurătăţii într-un spaţiu închis, oraşul, cântat cu precădere în versurile bacoviene. Dacă la George Bacovia oraşul se traduce prin dezagregare şi moarte, în poezia lui Dan Lucian Corb oraşul poartă semnificaţiile solitudinii şi ale suferinţei, datorate neîmplinirii visului de iubire.
Eul liric resimte în profunzime acel „gol” existenţial, absenţa iubitei şi dorul nestăpânit de aceasta fiind conturate muzical, prin repetiţia „Mi-e dor de tine”. Trecerea timpului, exprimată prin sintagma „trec clipele-n zbor”, nu-l ajută pe eul creator să uite, ci îi amplifică şi mai mult neliniştea şi dorul de iubită. Aceasta pare a fi o fiinţă tulburătoare, ai cărei „ochi dulci” acaparează în totalitate sufletul poetic. Expresia repetitivă „of, of”, din finalul poeziei, creionează un amestec de durere şi reverie, eul poetic conştientizând cât de mare este depărtarea faţă de femeia pe care o iubeşte.
Aşadar, prin poezia Mi-e dor de tine când ninge-n oraş, Dan Lucian Corb aduce un nesfârşit elogiu Iubirii, Durerii, Tristeţii şi, nu în ultimul rând, Singurătăţii.
Crina Ghib
Mulţumesc, DLC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu