Am aşteptat dintotdeauna acea femeie căreia să-i dăruiesc trupul cu suflet cu tot, iubirea mea nemărginită, lacrima şi zâmbetul fiecărei clipe, pasiunea-mi nestăvilită dar...se pare că trenurile au mare întarziere în gara speranţelor mele, avioanele şi-au anulat zborul datorită vremii cu lacrimi intense, corăbiile s-au rătăcit prin mări de suspine-argintii, aud doar vântul cald de vară acum, ce pe aripile lui mai poartă sărutul blând al unui dor...
Dan Lucian Corb 5 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu