~ Prizonier al timpului ~
Visele-mi rămân pe hârtii transparente.
Zi de zi alunec
spre marele vid al deznădejdii.
În curând adolescența-mi va fi îngropată.
Amintirea ei o voi păstra ca pe o cruce vie.
În cimitirul adolescenței mă voi întoarce
ori de câte ori va fi nevoie să plâng.
Voi urla să clatin stelele norocoase
din univers.
Nimeni nu va admite
ecoul durerii mele
ca pe-un real examen al suferinței.
Astfel, ca o primăvară de plumb
născută într-un suflet imens
voi atinge mugurii tristeții
dezmorțindu-i.
Cu litere negre va înflori atunci
pe o pânză albă sublimă
părerea mea:
Sunt doar un prizonier,
prizonier al timpului,
dar cu speranțe.
Dan Lucian Corb 19 noiembre 1992
Versuri Volumul 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu