Două lacrimi în paradis
~ Locuri dragi ~
Mai cade câte-un fulg, ziua e tristă
Brazii-și întind privirea către cer
Ca o speranță, ca o rugăminte,
Te strig fiindcă simt că există
Ceva-ntre noi, nu despărțiri de ger
Dă-mi un răspuns de cântec ori cuvinte.
Clipe senine toate câte-au fost
Se adâncesc în ceața ce se lasă
Iar sun-a jale și singurătate,
Mă ard tăceri fără vreun rost
Caut lacrima ce dorul mi-l apasă
Prin locuri dragi de vânturi spulberate.
Dan Lucian Corb 16 decembrie 1990
Versuri Volumul 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu