O, dulcea nostalgie din ochii tăi adânci...

O, dulcea nostalgie din ochii tăi adânci...

Freamăt de poezie când hoinăream pe lunci,

Rămas-ai pentru mine același dor năuc...

Ce plânge iarăși toamna pe frunzele de nuc.

Chiar dacă vremea aceea repede s-a dus...

Uneori lăcrimând te revăd într-un apus

În care sărutarea ta era de nedescris...

Stau și mă-ntreb de ce-ai plecat, n-ai scris?...

De ale tale tandre îmbrățișări mi-e dor...

Dar e un dor în care și lacrimile dor,

Te-am așteptat zile și nopți, clipe și ani...

Însă n-ai mai venit să-ți văd ochi diafani.

Ca un soldat pe câmpuri pustii mai rătăcesc...

Înghit în sec, n-am mai spus de-atunci „te iubesc”,

Lăsat-am pentru tine cuvintele acele...

E toamnă iar suspin sub licăriri de stele.

Dan Lucian Corb 10 noiembrie 2020

Volumul: Iubiri pierdute-n dor