A fost frumos desigur, iubind pasional,
Dar ce folos la urmă, un chin sentimental,
Că-n tot ce ai crezut, sublime idealuri...
S-au dus în depărtări purtate lin pe valuri.
Contesa despre care credeai că te iubește
La casa de la țară s-a retras într-o vară,
Tu ai continuat s-o adori dulce, nebunește...
Și călăreai prin lanu-acela lung seară de seară.
La margine de sat, pe malul unei ape,
Ai zărit-o într-o toamnă, era așa aproape,
Însă ochii ei păreau mult, mult prea întristați...
O lacrimă în vânt... pe sub mesteceni legănați.
Tu ai plecat atunci, prea supărat, în goană,
Când frunzele cădeau în vânturile reci,
Ai plâns adânc în tine cu ploile de toamnă...
Și nu te-ai mai întors pe-ntinsele poteci.
Dan Lucian Corb 25 noiembrie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu