Aud roți de tren prin noapte gonind,
Citesc un catren, simt dor a colind,
E toamnă târzie, va ninge curând,
Îmi ești poezie, cuvânt lăcrimând.
Odaia e tristă fără tine aici, știi,
Mestecenii se leagănă în lungi simfonii,
Iar ploaia îmi bate-n șiroaie în geam
Când galbene frunze tot cad de pe ram.
Cândva tresăream sub un felinar
Când te-așteptam, dor, citind un ziar,
Atunci când veneai pe strada pustie
Eram topit, sărutări înspre o mie.
Dansam fericiți sub mirifice stele,
Îți mai aduci aminte de șoaptele mele?...
Mi-e dor să te văd poeme citind, floare,
La răscruce de drumuri în clipe cu soare.
Aud roți de tren prin noapte gonind,
Citesc un catren, simt dor a colind,
E toamnă târzie, va ninge curând,
Îmi ești poezie, cuvânt lăcrimând.
Dan Lucian Corb 15 noiembrie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu